miercuri, august 31

(Doctor) House-serial recenzie


  Întrucât am o mare pasiune în a urmări diferite seriale, era imposibil să nu mă apuc și de "House." Din cauza faptului că înainte de primul episod aveam idei preconcepute despre cum avea să mi se pară, am tot refuzat să îl încep timp de multe luni...dar în final curiozitatea mi-a dat ghes și uite-așa am căpătat o nouă obsesie...
  Evident, cel mai tare mi-a plăcut chiar de protogonistul serialului, "Doctor House", șeful secției de diagnosticare.  El e deștept, carismatic, dar în același timp are și câteva mari defecte, precum faptul că este un fisco în relații cu ceilalți, rănind emoțional pe toți cei care țin la el. Având o problemă medicală, el este dependent de un medicament, vicodin, ce îl face să uite de dureri, dar în același timp îl afectează dacă îl folosește în exces..ce ce el și face. Relația asta toxică face totul mai captivant și în timp ce privești episoadele te întrebi ce se va mai întâmpla și în ce fel îl va mai influența pe House drogul.

 De asemenea, misterul este prezent peste tot, în fiecare nou episod sunt diferiți pacienți cu boli necunoscute, pe care House, împreună cu echipa sa, încearcă să îi salveze. Unii mai și mor, dar majoritatea se fac bine datorită inteligenței eroului. (cum zicea Wilson, cel mai bun prieten al protagonistului *House este o forță pozitivă în univers*).
 Deși abundă termenii medicali, pe care nu i-am auzit în viața mea, ei nu reprezintă o piedică în a te bucura de ceea ce vezi, mai ales că aici se mai strecoară și povești de iubire, chestiuni de etică și filozofie, care împreună cu personalitatea lui House formează un puzzle minunat.

 Un alt aspect care pe mine m-a atras este partea vizuală, mai exact modul în care sunt filmate scenele. Imaginile m-au cucerit, și efectiv te faci să vrei să vezi mai mult și mai mult și mai mult(cu m ar fi decorul sau albastrul ochilor lui House).
  Și a, da, era să uit, sunt unele citate adorabile, adesea rostite de House, precum celebra replică "Everybody lies". Sau ce mi-a plăcut mie: "Religia este placebo pentru omenire". Și pe lângă replicile geniale, mai sunt prezente și lecțiile de viață. Cel mai mult m-a impresionat momentul când cineva (nu spun cine, că se consideră spoiler) s-a sinucis, Și după acel moment aici se arată cât de lipsit de sens este acest act și ce consecințe poate avea.

Recomand cu multă căldură acest serial!

miercuri, august 24

Doctor Sleep-Stephen King


Descrierea oficială luată de pe site-ul editurii Nemira-
 Stephen King se intoarce la universul pe care l-a creat si l-a explorat in Shining. Dan Torrance, angajat intr-un azil de batrani, trebuie sa salveze o fetita din ghearele unei grupari de criminali cu puteri paranormale. Umeaza o lupta complicata intre bine si rau, o poveste extraordinara, care va incanta miloanele de cititori ce s-au delectat cuShining si-i va cuceri pe cei care pasesc acum in tinuturile lui Stephen King.
 Părerea mea
  Cum în ultima vreme nu mai citisem nimic scris de marele maestru al geniului horror, SK, și cum vremea e prielnică pentru povești mai înfricoșătoare, am decis să mă apuc de "Doctor Sleep", continuarea romanului "Shinning". Aveam speranțe că întâmplările din al doilea volum o să mă facă să am fiori pe șira spinării, precum s-a întâmplat cu precendenta carte,  dar nu a fost cazul de data asta. Cu toate că și aici există monștri cu energie negativă, iar pericole există la tot pasul, totuși nu am avut mai deloc sentimente de frică și nesiguranță. Asta poate din cauza faptului că eu m-am maturizat, ori poate că odată cu trecerea timpului, SK și-a schimbat modul de a scrie, who knows. Daaar, sinceră să fiu, cu toate astea, mie tot mi s-a părut o experiență grozavă lectura acestui roman.
  Protagonistul din "Shinning", Danny (Amicul) Torrance și prietenul său adult, Richard (Dick) Hallorann, sunt diferiți față de ceilalți, întrucât posedă anumite abilități. Aceste superputeri îi atrag pe fantome sau diferiți "diavoli", care efectiv se hrănesc cu energia lor. Și cu toate că aceste creaturi malefice voiau să-i omoare, eroii reușesc să scape de primejdii, ba chiar să-și construiască o viață departe de ei. Cam așa se termină prima carte...ei bine, în următoarea, se prezintă peste câțiva ani viața lui Danny, acum devenit Dan. Acesta fiind terorizat de amintirile trecutului și fiind speriat de ce putea înfăptui cu talentul său, strălucirea, el preferă să uite de tot și în felul acesta devine dependent de alcool. Această dependență aproape că îi distruge viața, iar de aici multe pagini sunt umplute cu modul în care Dan se luptă cu demonii săi interiori, cartea având astfel și un dram de filozofie, accentul nefiind pus de astfel pe horror.
  Personajele au fost variate și extrem de expresive, și admit că mi-au plăcut mult. "Diavolii goi", acele personaje nagative, cu toate că erau antipatici, din cauza acelor lucruri înfiorătoare pe care le făceau pentru a trăi, totuși au avut personalitate, și asta a fost genial, având în vedere că majoritatea monștrilor sunt plați, sunt doar răi și atât...De asemenea dialogurile au fost extrem de verosimile, în sensul că erau folosite o mulțime de cuvinte obscene, dar totuși erau bine încadrate. pentru că fac întreaga poveste muuult mai captivantă. 
  Un alt aspect care m-a impresionat plăcut este modul în care realismul se înbină armonios cu supernaturalul. Totul se petrece în America acestor vremuri și totuși ființe ale întunericului coexistă cu oamenii. Asta m-a pus un pic pe gânduri, deoarece mi-am dat seama că heei, poate totul ar putea la fel de bine să fie real...
 Notă 
 3,5 din 5

Citate
  • Amintirile sunt adevăratele fantome.
  • Dar ajunse la concluzia că viața nu era decât o serie de ambuscade pline de ironie. 
  • Mintea este o tablă. Pileala este buretele. 
  •  Viața este o roată care nu face nimic altceva decât să se învârtească în permanență, ajungând întotdeauna în locul de unde a pornit.
  •  Totul pare mai mărunt atunci când e rostit cu voce tare. 

sâmbătă, august 20

Povestirile Evei Luna-Isabel Allende


 Paremi-se că la începutul anului 2016 am lecturat primul roman scris de Isabel Allende-Portret în sepia-și de atunci am mai devorat alte cărți scrise tot de aceeași autoare. Încă de la primele pagini, am îndrăgit stilul în care sunt scrise narațiunile, efectiv te faci să vrei să termini mai repede ca să descoperi ce mai urmează. Pe lângă asta, personajele sunt încântătoare, am simțit mereu că empatizez cu ele, iar uneori mă și identificam cu acestea...loved it.
  Fiind deja familiarizată cu operele Isabelei Allende, aveam speranțe ca și "Povestirile Evei Luna" să mă facă să am aceleași trăiri intense precum a fost în cazul celorlalte cărți. Și am avut dreptate...
  Volumul de față este continuarea cărții "Eva Luna" și este divizat în mici povestiri, care nu au legătură unele cu altele.  Tema principală și care revine constant în aceste mini-narațiuni este iubirea. Personajele graviteză în jurul acestei teme, fiecare căutându-și fericirea. Unora soarta le surâde, iar altora din contră, parcă ea și-ar bate joc de ei, împlinirea sufletească fiind așa de aproape, dar neputând să o atingă. Tragic, însă au fost și momente pline de speranță, exact ca și în viață...
 Recomand această carte, datorită umorului subtil și în special dacă îți plac poveștile de dragoste într-un context realistic. Recunosc, unele rânduri au fost precum hrană pentru sufletul meu, mi-au trezit mare o dorință de a trăi...

Punctaj- 4,5 din 5

vineri, august 12

Leapșa Liebster award-discover new blogs

Am primit această leapșă de la Bianca Ioana. Mulțumesc mult, Bianca, pentru că mi-ai pasat-o, a fost  o plăcere să o completez! Și acum, să începem-
Reguli:
1. Mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat și menționează-i blogul.
2. Listează regulile în postarea ta.
3. Afișează premiile Liebster undeva pe blogul tău.
4. Răspunde celor zece întrebări prevăzute de persoana care te-a nominalizat.
5. Scrie zece lucruri random despre tine.
6. Nominalizează 5-11 bloguri și informează-le că au fost nominalizate.
7. Asigură blogurile pe care le-ai nominalizat cu zece întrebări.

Lucruri random despre mine:
1.Îmi place mult să călătoresc. Sper ca în anii ce vor urma să pot să vizitez cât mai multe meleaguri necunoscute.
2.Beau ceai și/sau cafea în fiecare zi. 
3.Îmi propun să învăț cât mai curând să fac poze bune cu aparatul de fotografiat, pentru că într-adevăr mă pasionează domeniul ăsta.
4.Ador să alerg. Defapt, nu chiar efortul propriu zis, ci felul cum te simți după ce ai alergat câteva ture.
5.Am un peruș pe care îl iubesc mult, mult. Sincer, mă și mir de unde vine dragostea asta..e ca un copilaș pasărea asta.
6.Animalele în general mi se par adorabile, în special cele jucăușe.
7.Îmi plac oamenii pozitivi, calzi, înțelegători și care te fac să devii o versiune mai bună a ta.
8.Tot timpul încerc mâncăruri noi, întrucât gătitul mi se pare un soi de artă.
9.Am mereu idei de combinații de haine , accesorii, machiaje, iar dacă nu am, caut, și atunci când mă duc la shopping totul devine relaxant și plăcut.
10.Îmi doresc o familie numeroasă, cu mulți copii și un soț pe care să îl iubesc și vice-versa. Ar fi frumos!

Întrebările de la Bianca Ioana
1. Obișnuiești să recitești cărțile care ți-au plăcut?
Sincer, nu, pentru că există așa de multe cărți bune care aș vrea să le descopăr încât nu-mi rămâne timp și pentru asta.
2. Cu cine îți place să vorbești despre cărțile citite?
De obicei nu prea vorbesc cu cineva despe asta..însă dacă o carte m-a impresionat mult, atunci o recomand la prieteni sau scriu recenzie pe blog.
3. Ce părere ai despre triunghiurile amoroase în cărți?
Nu am nicio părere propriu-zisă despre triunghiurile amoroase. Dar mi se pare că au și ele un rol, pentru că ajuntă la conturarea personalității personajelor.
4. Pe care carte îți dorești din toată inima să o vezi ecranizată?
Ohooo, ar fi genial dacă orice carte scrisă de Rodica Ojog Brașoveanu ar fi ecranizată..în special cele care au în centrul acțiunii gangsterii și prostituatele. Ar ieși ceva cu multă acțiune și suspans. Ge-ni-al.
5. Cine sunt doi dintre scriitorii tăi preferați?
Rodica Ojog Brașoveanu și Isabele Allende...sunt o feministă ca și aceste autoare, ce să mai...
6. Care este cartea pe care o recomanzi cititorilor începători?
Nu pot alege o carte anume...cred că ceva de John Green sau orice carte de genul fantasty.
7. Cu ce personaje ți-ar plăcea să îți petreci vacanța/concediul?
Cu Melania Lupu, Locotenentul Dobrescu(Rodica Ojog Brașoveanu), Kvothe(Patrick Rothfuss) etc.
8. Îți place să citești teatru?
Nu, pentru că mă plictisesc repede la astfel de cărți și parcă nu îmi trasmit nimic,
9. Cum simți că te-au ajutat și te ajută cărțile?
Ele mă ajută enorm, deoarece mă fac să mă autocunosc mai bine, mă învață variate lecții despre viață și e un mijloc bun de a-ți petrece timpul liber.
10. Care este cartea (deja scrisă) pe care ți-ai dori să o fi scris tu?
Clar, e seria Harry Potter. Atunci când am citit HP am avut impresia că parcă știam deja povestea, personajele, decorul...

O să sar peste ultimele cerințe și dau leapșa asta cui dorește să o facă!
Watercolor vector designed by Freepik

miercuri, august 3

Experiment de Veronica Roth (Divergent #3)

 Îmi amintesc că din 2014, de când a apărut ultimul volum în română din trilogia "Divergent" îmi tot doream să aflu cum se termină povestea protagoniștilor, Tris și Four. Dar cum tot am amânat să mă apuc de Allegiant, uite că peste doi ani am reușit în sfârșit să pun mâna pe mult așteptatul roman. :)
Ce se întâmplă?
 Într-un Chicago distopic, oamenii sunt împărțiți în 5 facțiuni-Erudiție, Candoare, Prietenie, Abnegație și Neînfricare. Fiecare facțiune are propriile obiceiuri și reguli de urmat, iar de multe copii care vor să urmeze altă cale sunt despărțiți de familia lor în cadrul Ceremoniei Alegerii, unde sunt supuși unor teste obligatorii. Așa eroii triologieI, Tris și Four, au ajuns în tabăra neînfricaților, deși ei erau de origine abnegați. Dar lumea asta nu e așa de plăcută pe cât pare, întrucât Divergenții (cei care au abilități pentru mai multe facțiuni) sunt considerați un pericol pentru societate și așadar, începe de aici o adevărată luptă pentru supraviețuire și pentru aflarea adevărului. 
  Mai târziu, facțiunile sunt eliminate, iar oamenii fără facțiune ajung la putere. Noul regim impune ca nimeni să nu părăsească orașul, dar totuși câțiva nu respectă această regulă și de aici începe un montagne-russe de situații...
Părerea mea
 Pe tot parcursul lecturii am avut impresia că ultimul volum e un pic diferit față de primele două, întrucât acțiunea nu se mai petrece în Chicago, un spațiu care mie mi se pare magic, ci chiar într-un colț din SUA.  Acest lucru a dat multă verosimilitate întregii cărți și a fost pentru mine ca și cum un balon s-ar fi spart și m-a readus la realitate. :(((
 Daaaar personajele mi-au plăcut mult, în special Tris. E extrem de matură pentru vârsta ei (16 ani, nici eu nu-mi amintesc să fi fost așa acum un an) și o admir pentru că am avut ce să învăț de la ea- puterea de sacrificiu, inteligența ei în relațiile cu ceilalți etc. De asemenea Christina, prietena protagonistei la fel, mi-a făcut o impresie bună și alții, care au demonstrat prin acțiunile lor că deși sunt în mare parte personaje negative, pot avea și părți pozitive.
 Finalul deși nu a fost "happy", precum m-aș fi așteptat, totuși mi s-a părut potrivit, deoarece arată că în viață nu totul se termină plăcut, ci se mai întâmplă și chestii neprevăzute, care pot să te doboare. Dar în ciuda a tot, trebuie să continui și să mergi mai departe, dar în același timp să nu uiți.
Citate 
  • "-Mda, uneori viața e cu adevărat nașpa[...] Dar știi de ce o suport? 
                  [...]
           -Pentru momentele care nu sunt nașpa. Șmecheria e să le obsevi atunci când se ivesc."
  • "Există un lucru pe care îl știu de mic: viața ne face rău tuturor, fără să putem evita asta.
            Însă acum am mai învățat un lucru important: ne putem vindeca. Ne vindecăm reciproc."
  • "[...]asta e ceea ce face iubirea adevărată-te transformă în ceva mai bun, în ceva mai mult decât ai crezut că ai putea fi."
  • "M-am întrăgostit de el. Dar nu stau cu el în mod implicit, ca și când n-ar mai fi altcineva disponibil pentru mine. Stau cu el deoarece eu am ales să stau, în fiecare zi în care mă trezesc , în fiecare zi în care ne luptăm sau ne mințim sau ne dezamăgim reciproc. Îl aleg iar și iar, iar el mă alege pe mine."
Punctaj    
4 din 5. Recomand! 

vineri, iulie 29

Moromeții (I volum) de Marin Preda

  Cum bacalaureatul se apropie cu pași repezi,  eu mi-am propus să recitesc cele două volume ale seriei "Moromeții". Cu trei sau patru ani înainte mai lecturasem aceste romane scrise de Marin Preda, însă am vrut să văd dacă o să îmi mai placă la fel de mult precum atunci...

Ce se întâmplă?
  Cu câțiva ani înainte de începerea celui de-al doilea Război Mondial, în satul Siliștea Gumești (Câmpia Dunării) viața țăranilor era liniștită, în sensul că nu existau conflicte majore. Întregul plot gravitează în jurul familiei lui Ilie Moromete, protagonistul romanului. În această familie existau șase copii, dintre care Paraschiv, Nilă și Achim (în ordine descrescătoare după vârstă)-ei fiind frații vitregi mai mari și Tita, Ilinca , Niculaie, copii lui Moromete și ai actualei sale soții, Catrina.
  Întrucât printre paginile cărții se prezintă diverse aspecte ale satului românesc din perioada interbelică (întâlnirea oamenilor la fierăria lui Iocan ca să discute politică, serbarea școlară, descrierea Călușului, de Rusalii, secerișul, treierișul și apoi vânzarea grâului, facerea și savurarea pâinii etc) se poate spune că autorul a creat un soi de frescă a acelor timpuri, extrem de realistă. Mai ales dialogurile dintre țărani au făcut din ceea ce am citit un adevărat deliciu.
  Am întâlnit de asemenea, pe lângă protagonist (are niște replici inteligente), și alte personaje simpatice și de la care ai ce învăța: Polina, o tânără care luptă pentru ceea ce crede că este corect, inclusiv împortiva propriei familii, Țugurlan, un om care pare antipatic, dar defapt este extrem de corect, chiar dacă asta îi amenință libertatea, Niculaie, un copil care vrea să învețe, cu toate că nimeni nu îl sprijină ș.a.m.d.
   Dar la polul extrem există și cei care au trăsături de caracter preponderent negative, cum ar fi frații vitregi, care vor să fie superiori celorlalți, chiar dacă acest lucru ar însemna să fure și să nu aprecieze efortul părinților, care fac multe pentru păstra cele 14 pogoane de pământ. Guica, sora cea mare a lui Moromete, este de asemenea rea și încearcă să le facă viața amară Catrinei și copiilor săi etc.

De ce mi-a plăcut cartea
-nu are descrieri anoste și inutile;
-personajele sunt realist conturate. datorită replicilor și felului lor de fi;
-am învățat și puțină istorie odată cu lecturarea acestui roman.

vineri, februarie 5

Pânza de păianjen de Cella Srghi-recenzie

Având de câțiva ani cartea asta în biblioteca mea, am tot vrut să mă apuc de ea, însă mereu eram un pic reticentă în a o citi deoarece titlul nu mă atrăgea...nu suport păianjenii. Însă tot citind pe net recenzii tot mai favorabile acestui roman, am zis că nu mai pot amâna lectura lui, simțeam că va fi o experiență frumoasă, și așa a și fost...într-un fel.

În principal, aici este vorba despre viața Dianei, protagonista acestui roman. Prin intermediul unor caiete, ea își povestește viața de când avea câțiva ani, până în prezent,la 23 de ani, mai târziu relatând prin intermediul unor scrisori adresate prietenei ei, Ilinca. Născută și crescută în Constanța, , Diana avea o legătură specială și extrem de frumoasă cu marea, pe care o evoca ori de câte ori avea ocazia. Mi-a plăcut mult această relație, întrucât și eu ador marea, chiar dacă nu locuiesc aproape de ea :)

De mică știind duritatea vieții, precum sărăcia în care trăiau ea, părinții și frații săi, Diana încerca să își depășească actuala condiție socială, dorind să se mute de la periferia societății în mijlocul acesteia. Dar mereu i se părea că e imposibil, asociind viața cu o pânză imensă de păianjen, care nu îi dă voie să își determine destinul așa cum voia ea..dar oare va reuși ea să se desprindă de această pânză?


Încă din adolescență, în ciuda faptului că nu era bogată, eroina acestui volum reușește să se remarce prin frumusețe, bun gust la haine și mici detalii și prin spontanitatea și naturalețea cu care comunica cu ceialți. Aceste calități o fac recunoscută în comunitate și reușește să frângă inima multor băieți, doi dintre ei fiind posibil să se fi sinucis din pricina ei...Însă la 16 ani, atunci când s-a îndrăgostit prima oară de cineva, iubirea nu este reciprocă și așa se face că respingerea aceasta o urmărește pe Diana mulți ani de aici încolo, comparând fiecare bărbat nou întâlnit cu Petre Barbu, idolul ei din adolescență și totodată această întâmplare a jucat un rol important în soarta personajului principal.

Stilul de scriere al Cellei Serghi mi s-a părut liric și plăcut, rândurile din ,,pânza de păianjen" fiind mai mult pentru sufletul oamenilor, nicicând fiind ceva instructiv. Aici descrierile deși sunt superbe, în mare parte despre mare și cer, am simțit totuși că sunt prea multe, că mă sufocau la un moment dat. Însă personajele simpatice (de exemplu tatăl și mama Dianei, prietenii acesteia) și întâmplările petrecute compensează micul abuz de descrieri, per total având, ca cititor o impresie bună despre ceea ce am lecturat...Cu toate astea, am avut impresia că este un roman realist și dur, acest lucru nefiind chiar un lucru rău, dar pe mine m-a tras un mic din bula mea de confort psihic și mi-a arătat altă față a lumii, pe care puțin o știam, cum ar fi războiul, foametea, sărăcia și inegalitatea vieții.

Notă personală: 4 din 5. O recomad oricui!
Citate:
  • "-Nu te mai atrage nimic?
                 -Marea!"
  •  "  N-am cunoscut un optimist mai lipsit de înțelegerea realității ca tata." 
  • "Tatăl tău e ca o băutură tare. Nu e ușor să trăiești cu el, dar când trătești lângă un astfel de om, ceilalți îți par anoști, siropoși." 
  • "Poate fiindcă bolnavilor le place să le iei în serios boala. Preferă să le spui: ,,Sigur că înțeleg că te doare...Mă întreb cum de poți suporta"...Dimpotrivă, îi enervează să audă: ,,Nu ai nimic, e un fleac, nu poate să fie chiar atât de dureros. Lasă, o să-ți treacă!" " 
  • "-Nu înțelegi că merită să trăiești pentru ca să vezi cum cad frumzele și cum apar mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă." 
  • "N-are haz să mori când iubești atâtea lucruri\  Noaptea albastră și diminețile trandafirii. grădina plină de stânjenei roz." 
  • "Dragostea iscată dintr-o dată,\ Fructele care se coc încet,\ Și ca fumul să se risipească\ Atâtea lucruri iubite altădată. " 
  • " -Cine te-a necăjit? m-a întrebat apropiindu-se de mine.
                     -Viața."


  • "-Mă tem să nu te înșel pe tine cu tine." 
  • "-Numai copii au necazuri mai mari decât ei..." 
  • "De ce sunt oamenii răi? Atât de răi! Sau, cum spunea tata: dușmani?!"
  • "Poate viața e croită prost, o simt ca o haină care ba e prea strâmtă, ba prea largă..."
  • " Nu e ușor să suporți viața când ești treaz, a spus Alex."
  • "O gâză efemeră se naște la ora nouă dimineața, în plină zi, ca să moară la ora cinci spre seară; cum ar putea ea să înțeleagă ce e noaptea? Mai dă-i cinci ore de existență, și atunci va vedea și va pricepe ce e noaptea."
  • "Aveam lângă mine, pe treptele teraselor o tânără fată blondă care-mi umplea atunci universul. Suntem singuri spunea omul în străfundurile lui. Suntem singuri, pentru vecie singuri.  Nu știm nimic, niciodată nimic, și mintea ființei celei mai iubite ne râmâne iremediabil închisă. O priveam și-mi imaginam sub părul ei un perete osos, dur și fragil, iremediabil închis."
  • "Poate că există în univers o forță care se joacă cu mine, care râde în hohote, ca papagalii sălbatici."
  •  "Să trăiesc fără să iubesc ar fi pentru mine ca și când nu aș mai simți căldura soarelui, răcoarea ploii, și totuși aș trăi."
  • " Dacă nu am avut înțelepciunea de a mă mulțumi cu ceea ce am, înseamnă că nu-s făcută pentru lumea asta, așa cum e ea." 
  • "În aceste nopți am descoperit că am fost un copil bogat. Marea, cerul, plaja, stâncile, toate erau ale mele. Soarele ardea, totul sclipea. Mie nu mi s-au spus povești cu feți-frumoși și n-aveam jucării. Aveam pietre și scoici, cioburi și ulcioare și fiecare avea o poveste, o taină...Caut acum să regăsesc taina, să dezleg vraja... "

luni, ianuarie 4

Blonda de la drept 1- film recenzie


Înainte de a începe recenzia, vreau să menționez că de obicei nu  mă uit la TV, însă cum în ziua cu pricina afară ningea, iar eu voiam să stau în pat la și mai multă căldură, cu portocale și turtă dulce lângă mine , inevitabil am început să zapez și așa am dat peste filmul "Blonda de la drept", o comedie romantică, ce mi-a plăcut mult.
Ce se întâmplă?
Elle Woods, protagonista acestui film este o tânără bogată, populară și căreia îi place culoarea roz. Ea este îndrăgostită de prietenul eiWarner, cu care speră să se căsătorească, dar acesta îi reproșează iubitei sale să este  prea blondă” și “insuficient de serioasă” pentru familia sa, care vrea ca Warner să aibă o carieră politică. Dar Elle fiind deșteaptă și ambițioasă, dorește să-i demonstreze băiatului că se înșeală și așa se duce la Facultatea de Drept la Harvard. Dar oare cum se va descurca eroina aici, într-o lume nouă și dură pentru ea, printre oamenii inteligenți, împreună cu un chiuaua și fără nicun prieten alături de ea?


Ce mi-a plăcut:
-protagonista, care demonstreză că și blondele pot fi deștepte și mai ales arată cinefililor că e bine să ai încredere în oameni; unii dintre ei te pot surprinde plăcut. Și alt motiv pentru care o admir pe Elle este faptul că nu renunță ușor la ce dorește și în plus, muncește pentru ce vrea ea;
-felul în care interpretează rolul lui Elle Reese Witherspoon;
-decorul filmului;

Ce mi-a displăcut:
-sincer, nu a fost nimic care să fie nelalocul lui pentru mine, dar în caz că vrei să vezi ceva mai trist, caută altceva :)

vineri, ianuarie 1

Leapșa: 2015 review

1) Care este cea mai fericită amintire din anul 2015? 
Am întâlnit niște oameni prietenoși, care mă fac fericită atunci când sunt în preajma lor exact atunci când nu mă așteptam și acest lucru demonstrează că uneori viața e frumoasă.


2) Care e cel mai trist lucru care ţi s-a întamplat în anul care s-a încheiat? 
Nu-mi vine nimic în minte, ceva foarte trist...Întrebarea asta îmi amintește de citatul:

3) Care este cuvântul care rezumă cel mai bine anul 2015? 
Evoluție. Consider că m-am maturizat mult acest an.

4) Ce dorinţă ţi s-a împlinit în 2015? 
Să merg cu trenul singură. Mi-a plăcut, poate la vară mai repet experiența.

5) Care este realizarea pe care nu vrei s-o uiţi? 
Știu că nu pare măreț, însă am început ușor ușor să mă accept. Big step for me...

6) Câte cărţi ai citit în 2015? 
Fix 40 de cărți. Sunt mulțumită, având în vedere că în 2015 am avut alte priorități decât cititul.

7) Dintre ele, care a fost cea mai bună carte citită? 
Ufff, e greu să aleg, având în vedere faptul că am lecturat niște romane grozave, dar o să numesc
"Al cincilea val" de Rick Yancey întrucât este o carte pe care simt că nu o să o uit prea ușor..

8) Dar autorul care te-a impresionat cel mai mult? 
Kate Morton, cu ,,Păzitoarea tainei". Mi-au plăcut în mod special răsturnările de situație de la final, dar și modul în care trece de la trecut la prezent și invers.

9) Care e cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit în 2015? 



10) Care carte citită în 2015 ţi-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare? 
"Despre frumusețe" de Zadie Smith. Nu spun că nu este o carte bună, ci aici a intervenit preferința mea în materie de cărți, mi s-a părut seacă și pe alocuri un pic anostă. Din acest motiv nici nu am terminat-o.

11) Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2015? 
În acest an am văzut puține filme, le pot număra pe degetele de la mână și niciunul nu mi-a plăcut în mod special, dar filmul ,,The secret" a fost surprinzător și îl recomand.

12) Care este cea mai frumoasă melodie pe care ai descoperit-o în 2015? 
Beatles-Let it be; Mă liniștește melodia asta și când am unele momente în care mă simt tristă reușește să mă calmeze.

13) Regreţi ceva ce (nu) s-a întâmplat în 2015? 
Nu regret nimic, pentru că dacă aș avea regrete, lucrurile tot la fel ar fi rămas și nu rezolv nimic având astfel de sentimente...
Imagine 2016, new year, and 2015
14) Ce ai învăţat din experienţa adunată în anul care s-a încheiat? 
Am învățat că până și cele mai promițătoare prietenii pot dispărea și că cele mai frumoase momente durează foarte puțin. Și oricât de mult ai încerca să schimbi ceva, uneori trebuie să accepți că nu se poate și să accepți lucrurile așa cum sunt. Let it be...

15) Scrie o dorinţă pentru anul 2016. 
Să descopăr..oameni, locuri, povești, cărți etc.