Experiment de Veronica Roth (Divergent #3)

 Îmi amintesc că din 2014, de când a apărut ultimul volum în română din trilogia "Divergent" îmi tot doream să aflu cum se termină povestea protagoniștilor, Tris și Four. Dar cum tot am amânat să mă apuc de Allegiant, uite că peste doi ani am reușit în sfârșit să pun mâna pe mult așteptatul roman. :)

Ce se întâmplă?
 Într-un Chicago distopic, oamenii sunt împărțiți în 5 facțiuni-Erudiție, Candoare, Prietenie, Abnegație și Neînfricare. Fiecare facțiune are propriile obiceiuri și reguli de urmat, iar de multe copii care vor să urmeze altă cale sunt despărțiți de familia lor în cadrul Ceremoniei Alegerii, unde sunt supuși unor teste obligatorii. Așa eroii triologieI, Tris și Four, au ajuns în tabăra neînfricaților, deși ei erau de origine abnegați. Dar lumea asta nu e așa de plăcută pe cât pare, întrucât Divergenții (cei care au abilități pentru mai multe facțiuni) sunt considerați un pericol pentru societate și așadar, începe de aici o adevărată luptă pentru supraviețuire și pentru aflarea adevărului. 
  Mai târziu, facțiunile sunt eliminate, iar oamenii fără facțiune ajung la putere. Noul regim impune ca nimeni să nu părăsească orașul, dar totuși câțiva nu respectă această regulă și de aici începe un montagne-russe de situații...
Părerea mea
 Pe tot parcursul lecturii am avut impresia că ultimul volum e un pic diferit față de primele două, întrucât acțiunea nu se mai petrece în Chicago, un spațiu care mie mi se pare magic, ci chiar într-un colț din SUA.  Acest lucru a dat multă verosimilitate întregii cărți și a fost pentru mine ca și cum un balon s-ar fi spart și m-a readus la realitate. :(((
 Daaaar personajele mi-au plăcut mult, în special Tris. E extrem de matură pentru vârsta ei (16 ani, nici eu nu-mi amintesc să fi fost așa acum un an) și o admir pentru că am avut ce să învăț de la ea- puterea de sacrificiu, inteligența ei în relațiile cu ceilalți etc. De asemenea Christina, prietena protagonistei la fel, mi-a făcut o impresie bună și alții, care au demonstrat prin acțiunile lor că deși sunt în mare parte personaje negative, pot avea și părți pozitive.
 Finalul deși nu a fost "happy", precum m-aș fi așteptat, totuși mi s-a părut potrivit, deoarece arată că în viață nu totul se termină plăcut, ci se mai întâmplă și chestii neprevăzute, care pot să te doboare. Dar în ciuda a tot, trebuie să continui și să mergi mai departe, dar în același timp să nu uiți.
Citate 

• "-Mda, uneori viața e cu adevărat nașpa[...] Dar știi de ce o suport? 

                  [...]
           -Pentru momentele care nu sunt nașpa. Șmecheria e să le obsevi atunci când se ivesc."

• "Există un lucru pe care îl știu de mic: viața ne face rău tuturor, fără să putem evita asta.

            Însă acum am mai învățat un lucru important: ne putem vindeca. Ne vindecăm reciproc."

• "[...]asta e ceea ce face iubirea adevărată-te transformă în ceva mai bun, în ceva mai mult decât ai crezut că ai putea fi."

• "M-am întrăgostit de el. Dar nu stau cu el în mod implicit, ca și când n-ar mai fi altcineva disponibil pentru mine. Stau cu el deoarece eu am ales să stau, în fiecare zi în care mă trezesc , în fiecare zi în care ne luptăm sau ne mințim sau ne dezamăgim reciproc. Îl aleg iar și iar, iar el mă alege pe mine."

Punctaj    

4 din 5. Recomand! 

Film DIVERGENT

    În sfârşit am ajuns şi eu să vizionez filmul. La cinema. Şi mi-a plăcut, deşi nu mă aşteptam. Adică atunci când am văzut-o prima dată pe actriţa care o interpretează pe Tris am rămas dezamăgită pentru că în mintea mea ea arăta cu totul şi cu totul diferit. La fel şi Four, Christina şi alte personaje. Însă am rămas surprinsă că până la urmă am ajuns să o îndrăgesc.


  În carte am detestat-o pe Jeanine pentru că era crudă şi pentru că făcea parte din Erudiţie, dar în ecranizare a fost personajul meu preferat. Şi nu ştiu exact de ce. Poate pentru că ştia cum să ţină discursuri şi pentru că, într-un fel a fost simpatică...



    Pe lângă actorii geniali, am apreciat faptul că în film s-a introdus o atmosferă dezolantă, tristă şi misterioasă. Efectiv simţeam că mă aflam acolo, a fost totul aşa de real.

   Legat de actiune, totul s-a petrecut îm mod logic şi nici nu am simtit cum a trecut timpul...deşi au fost
aproximativ 2 ore jumate. Iar la final eram ceva de genul: ,,Doar atât? Mai vreaaaaau! ". Şi aveam o imensă energie şi poftă de viaţă. Ceea ce e destul de ciudat.

 Well, în final pot spune că vizionarea acestui film nu a fost deloc o pierdere de timp şi  îl recomand oricui are timp şi chef de ceva awsome şi asdfghjkl.

Divergent

   O distopie (termenii alternativi sunt: cacotopie, kakotopie sau anti-utopie, contra-utopie) reprezintă chiar antiteza unei societăți utopice sau chiar a unei utopii. O societate distopică se caracterizează prin prezența uneia din formele de guvernare autoritariste sau totalitare sau printr-o formă oarecare de opresiune sau de control social. Termenul provine din limba greacă, în care prefixul dis- are de obicei sensuri negative (ca în „disforic“) în timp ce topos înseamnă „loc“.

  Într-un Chicago distopic{am explicat mai sus}, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior(frumos nume), societatea este împărţită în cinci facţiuni: Candoarea-cei sinceri-, Abnegaţia-cei altruişti-, Neînfricarea-cei curajoşi-,prietenia-cei paşnici- şi Erudiţia-cei înteligenţi. În fiecare an , într-o zi anume, tinerii în vârstă de şaisprezece ani trebuie să-şi aleagă facţiunea căreia îi vor fi devotaţi pentru tot restul vieţii.În ceea ce o priveşte pe Beatrice, ea trebuie să hotărească dacă rămâne alături de părinţii ei sau alege facţiunea care consideră că i se potriveşte cel mai bine.În cele din  urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.

Părerea mea:

,,Divergent'' este una dintre cele mai emoţionante şi tulburătoare cărţi pe care am citit-o vreodată.

Mi-a plăcut mult de mama lui Tris, care, în spatele măştii de altruistă, reuşeşte să ascundă un mare secret. Şi atunci când ea a murit zâmbind, am simţit că acel moment a fost real şi ceva din mine încă îi simte lipsa.

Iar Tobias e aşa dulce, mai ales când e beat.

Nu-i aşa că sunt frumoşi?

Deşi lumea pare perfectă, pacea este întreruptă de certurile dintre Erudiţi şi cei din Abnegaţie.

Atacatorii nu se opresc doar la publicarea unor articole răutacioase, ci vor să pornească un război catastrofal pe motive egoiste...şi totul pare să meargă, mai ales când la conducere este Jeanine, ajutată de Eric, Max şi alţi malefici setoşi de putere.

Şi la final, curajoasa Tris salvează omenirea, luptându-se cu propriile sentimente, dar şi cu Neînfricaţii deveniţi somnambuli.

 Un alt motiv pentru care ador cartea asta e originalitatea cu care a fost scrisă, dar şi pentru că personajele evoluează continuu.

Şi am învăţat ce înseamnă o prietenie adevărată.

Mai jos, sunt câteva citate:

,,Deschid ochii şi-mi arunc braţul într-o parte.Sângele îmi picură de covor, între cele două boluri.Atunci, cu un icnet pe care nu mi-l pot stăpâni, îmi duc mâna mai în faţă, şi sângele îmi cade, sfârâind, peste cărbuni.Sunt egoistă.Sunt curajoasă."

,,-Four?se miră Christina.Ca patru,cifra?-Da,răspunde Four.E vreo problemă?"

,,Îşi aplecă puţin capul şi mă sărută blând.-Atunci, toată lumea o să-ţi spună Six.-Four şi Six, murmur. Patru şi şase."

,,-OK, fie, mi-e teamă de...intimitate,îi zic.-De intimitate, repetă Christina. Cum ar fi, de...sex?''

,,Întregul meu trup prinde viaţă şi energie. Îi strâng mâna, şi mi-o strânge la rândul lui .E treaz. Am avut dreptate."