Povestirile Evei Luna-Isabel Allende

 Paremi-se că la începutul anului 2016 am lecturat primul roman scris de Isabel Allende-Portret în sepia-și de atunci am mai devorat alte cărți scrise tot de aceeași autoare. Încă de la primele pagini, am îndrăgit stilul în care sunt scrise narațiunile, efectiv te faci să vrei să termini mai repede ca să descoperi ce mai urmează. Pe lângă asta, personajele sunt încântătoare, am simțit mereu că empatizez cu ele, iar uneori mă și identificam cu acestea...loved it.
  Fiind deja familiarizată cu operele Isabelei Allende, aveam speranțe ca și "Povestirile Evei Luna" să mă facă să am aceleași trăiri intense precum a fost în cazul celorlalte cărți. Și am avut dreptate...
  Volumul de față este continuarea cărții "Eva Luna" și este divizat în mici povestiri, care nu au legătură unele cu altele.  Tema principală și care revine constant în aceste mini-narațiuni este iubirea. Personajele graviteză în jurul acestei teme, fiecare căutându-și fericirea. Unora soarta le surâde, iar altora din contră, parcă ea și-ar bate joc de ei, împlinirea sufletească fiind așa de aproape, dar neputând să o atingă. Tragic, însă au fost și momente pline de speranță, exact ca și în viață...

 Recomand această carte, datorită umorului subtil și în special dacă îți plac poveștile de dragoste într-un context realistic. Recunosc, unele rânduri au fost precum hrană pentru sufletul meu, mi-au trezit mare o dorință de a trăi...

Punctaj- 4,5 din 5