În carte am detestat-o pe Jeanine pentru că era crudă şi pentru că făcea parte din Erudiţie, dar în ecranizare a fost personajul meu preferat. Şi nu ştiu exact de ce. Poate pentru că ştia cum să ţină discursuri şi pentru că, într-un fel a fost simpatică...
Pe lângă actorii geniali, am apreciat faptul că în film s-a introdus o atmosferă dezolantă, tristă şi misterioasă. Efectiv simţeam că mă aflam acolo, a fost totul aşa de real.
Legat de actiune, totul s-a petrecut îm mod logic şi nici nu am simtit cum a trecut timpul...deşi au fost
aproximativ 2 ore jumate. Iar la final eram ceva de genul: ,,Doar atât? Mai vreaaaaau! ". Şi aveam o imensă energie şi poftă de viaţă. Ceea ce e destul de ciudat.
Well, în final pot spune că vizionarea acestui film nu a fost deloc o pierdere de timp şi îl recomand oricui are timp şi chef de ceva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu