luni, aprilie 1

Divergent


   O distopie (termenii alternativi sunt: cacotopiekakotopie sau anti-utopiecontra-utopie) reprezintă chiar antiteza unei societăți utopice sau chiar a unei utopii. O societate distopică se caracterizează prin prezența uneia din formele de guvernare autoritariste sau totalitare sau printr-o formă oarecare de opresiune sau de control social. Termenul provine din limba greacă, în care prefixul dis- are de obicei sensuri negative (ca în „disforic“) în timp ce topos înseamnă „loc“.


  Într-un Chicago distopic{am explicat mai sus}, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior(frumos nume), societatea este împărţită în cinci facţiuni: Candoarea-cei sinceri-, Abnegaţia-cei altruişti-, Neînfricarea-cei curajoşi-,prietenia-cei paşnici- şi Erudiţia-cei înteligenţi. În fiecare an , într-o zi anume, tinerii în vârstă de şaisprezece ani trebuie să-şi aleagă facţiunea căreia îi vor fi devotaţi pentru tot restul vieţii.În ceea ce o priveşte pe Beatrice, ea trebuie să hotărească dacă rămâne alături de părinţii ei sau alege facţiunea care consideră că i se potriveşte cel mai bine.În cele din  urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.
Părerea mea:
,,Divergent'' este una dintre cele mai emoţionante şi tulburătoare cărţi pe care am citit-o vreodată.
Mi-a plăcut mult de mama lui Tris, care, în spatele măştii de altruistă, reuşeşte să ascundă un mare secret. Şi atunci când ea a murit zâmbind, am simţit că acel moment a fost real şi ceva din mine încă îi simte lipsa.
Iar Tobias e aşa dulce, mai ales când e beat.
Nu-i aşa că sunt frumoşi?
Deşi lumea pare perfectă, pacea este întreruptă de certurile dintre Erudiţi şi cei din Abnegaţie.
Atacatorii nu se opresc doar la publicarea unor articole răutacioase, ci vor să pornească un război catastrofal pe motive egoiste...şi totul pare să meargă, mai ales când la conducere este Jeanine, ajutată de Eric, Max şi alţi malefici setoşi de putere.
Şi la final, curajoasa Tris salvează omenirea, luptându-se cu propriile sentimente, dar şi cu Neînfricaţii deveniţi somnambuli.
 Un alt motiv pentru care ador cartea asta e originalitatea cu care a fost scrisă, dar şi pentru că personajele evoluează continuu.
Şi am învăţat ce înseamnă o prietenie adevărată.

Mai jos, sunt câteva citate:
,,Deschid ochii şi-mi arunc braţul într-o parte.Sângele îmi picură de covor, între cele două boluri.Atunci, cu un icnet pe care nu mi-l pot stăpâni, îmi duc mâna mai în faţă, şi sângele îmi cade, sfârâind, peste cărbuni.Sunt egoistă.Sunt curajoasă."
,,-Four?se miră Christina.Ca patru,cifra?-Da,răspunde Four.E vreo problemă?"
,,Îşi aplecă puţin capul şi mă sărută blând.-Atunci, toată lumea o să-ţi spună Six.-Four şi Six, murmur. Patru şi şase."
,,-OK, fie, mi-e teamă de...intimitate,îi zic.-De intimitate, repetă Christina. Cum ar fi, de...sex?''
,,Întregul meu trup prinde viaţă şi energie. Îi strâng mâna, şi mi-o strânge la rândul lui .E treaz. Am avut dreptate."

4 comentarii:

furelise spunea...

Intr-adevar, momentul mortii lui Tris m-a marcat si pe mine. A fost un personaj de care mi-a placut mult. Recenzia e superba :) Foarte frumoase citatele :) <3

furelise spunea...

momentul mortii mamei lui Tris * Scuze, visam :))

☽Lorena☾ spunea...

Mulţumesc, Furelise.

Maria spunea...

Da, într-adevăr, Divergent e o carte excepţională şi de descurcă mai mult decât onorabil din orice punct ai privi.
Superbă recenzia! :3