(Doctor) House-serial recenzie

  Întrucât am o mare pasiune în a urmări diferite seriale, era imposibil să nu mă apuc și de "House." Din cauza faptului că înainte de primul episod aveam idei preconcepute despre cum avea să mi se pară, am tot refuzat să îl încep timp de multe luni...dar în final curiozitatea mi-a dat ghes și uite-așa am căpătat o nouă obsesie...
  Evident, cel mai tare mi-a plăcut chiar de protogonistul serialului, "Doctor House", șeful secției de diagnosticare.  El e deștept, carismatic, dar în același timp are și câteva mari defecte, precum faptul că este un fisco în relații cu ceilalți, rănind emoțional pe toți cei care țin la el. Având o problemă medicală, el este dependent de un medicament, vicodin, ce îl face să uite de dureri, dar în același timp îl afectează dacă îl folosește în exces..ce ce el și face. Relația asta toxică face totul mai captivant și în timp ce privești episoadele te întrebi ce se va mai întâmpla și în ce fel îl va mai influența pe House drogul.

 De asemenea, misterul este prezent peste tot, în fiecare nou episod sunt diferiți pacienți cu boli necunoscute, pe care House, împreună cu echipa sa, încearcă să îi salveze. Unii mai și mor, dar majoritatea se fac bine datorită inteligenței eroului. (cum zicea Wilson, cel mai bun prieten al protagonistului *House este o forță pozitivă în univers*).
 Deși abundă termenii medicali, pe care nu i-am auzit în viața mea, ei nu reprezintă o piedică în a te bucura de ceea ce vezi, mai ales că aici se mai strecoară și povești de iubire, chestiuni de etică și filozofie, care împreună cu personalitatea lui House formează un puzzle minunat.

 Un alt aspect care pe mine m-a atras este partea vizuală, mai exact modul în care sunt filmate scenele. Imaginile m-au cucerit, și efectiv te faci să vrei să vezi mai mult și mai mult și mai mult(cu m ar fi decorul sau albastrul ochilor lui House).
  Și a, da, era să uit, sunt unele citate adorabile, adesea rostite de House, precum celebra replică "Everybody lies". Sau ce mi-a plăcut mie: "Religia este placebo pentru omenire". Și pe lângă replicile geniale, mai sunt prezente și lecțiile de viață. Cel mai mult m-a impresionat momentul când cineva (nu spun cine, că se consideră spoiler) s-a sinucis, Și după acel moment aici se arată cât de lipsit de sens este acest act și ce consecințe poate avea.

Recomand cu multă căldură acest serial!

Doctor Sleep-Stephen King

Descrierea oficială luată de pe site-ul editurii Nemira-

 Stephen King se intoarce la universul pe care l-a creat si l-a explorat in Shining. Dan Torrance, angajat intr-un azil de batrani, trebuie sa salveze o fetita din ghearele unei grupari de criminali cu puteri paranormale. Umeaza o lupta complicata intre bine si rau, o poveste extraordinara, care va incanta miloanele de cititori ce s-au delectat cuShining si-i va cuceri pe cei care pasesc acum in tinuturile lui Stephen King.

 Părerea mea
  Cum în ultima vreme nu mai citisem nimic scris de marele maestru al geniului horror, SK, și cum vremea e prielnică pentru povești mai înfricoșătoare, am decis să mă apuc de "Doctor Sleep", continuarea romanului "Shinning". Aveam speranțe că întâmplările din al doilea volum o să mă facă să am fiori pe șira spinării, precum s-a întâmplat cu precendenta carte,  dar nu a fost cazul de data asta. Cu toate că și aici există monștri cu energie negativă, iar pericole există la tot pasul, totuși nu am avut mai deloc sentimente de frică și nesiguranță. Asta poate din cauza faptului că eu m-am maturizat, ori poate că odată cu trecerea timpului, SK și-a schimbat modul de a scrie, who knows. Daaar, sinceră să fiu, cu toate astea, mie tot mi s-a părut o experiență grozavă lectura acestui roman.
  Protagonistul din "Shinning", Danny (Amicul) Torrance și prietenul său adult, Richard (Dick) Hallorann, sunt diferiți față de ceilalți, întrucât posedă anumite abilități. Aceste superputeri îi atrag pe fantome sau diferiți "diavoli", care efectiv se hrănesc cu energia lor. Și cu toate că aceste creaturi malefice voiau să-i omoare, eroii reușesc să scape de primejdii, ba chiar să-și construiască o viață departe de ei. Cam așa se termină prima carte...ei bine, în următoarea, se prezintă peste câțiva ani viața lui Danny, acum devenit Dan. Acesta fiind terorizat de amintirile trecutului și fiind speriat de ce putea înfăptui cu talentul său, strălucirea, el preferă să uite de tot și în felul acesta devine dependent de alcool. Această dependență aproape că îi distruge viața, iar de aici multe pagini sunt umplute cu modul în care Dan se luptă cu demonii săi interiori, cartea având astfel și un dram de filozofie, accentul nefiind pus de astfel pe horror.
  Personajele au fost variate și extrem de expresive, și admit că mi-au plăcut mult. "Diavolii goi", acele personaje nagative, cu toate că erau antipatici, din cauza acelor lucruri înfiorătoare pe care le făceau pentru a trăi, totuși au avut personalitate, și asta a fost genial, având în vedere că majoritatea monștrilor sunt plați, sunt doar răi și atât...De asemenea dialogurile au fost extrem de verosimile, în sensul că erau folosite o mulțime de cuvinte obscene, dar totuși erau bine încadrate. pentru că fac întreaga poveste muuult mai captivantă. 

  Un alt aspect care m-a impresionat plăcut este modul în care realismul se înbină armonios cu supernaturalul. Totul se petrece în America acestor vremuri și totuși ființe ale întunericului coexistă cu oamenii. Asta m-a pus un pic pe gânduri, deoarece mi-am dat seama că heei, poate totul ar putea la fel de bine să fie real...
 Notă 
 3,5 din 5

Citate

• Amintirile sunt adevăratele fantome.
• Dar ajunse la concluzia că viața nu era decât o serie de ambuscade pline de ironie. 

• Mintea este o tablă. Pileala este buretele. 

•  Viața este o roată care nu face nimic altceva decât să se învârtească în permanență, ajungând întotdeauna în locul de unde a pornit.

•  Totul pare mai mărunt atunci când e rostit cu voce tare. 

Povestirile Evei Luna-Isabel Allende

 Paremi-se că la începutul anului 2016 am lecturat primul roman scris de Isabel Allende-Portret în sepia-și de atunci am mai devorat alte cărți scrise tot de aceeași autoare. Încă de la primele pagini, am îndrăgit stilul în care sunt scrise narațiunile, efectiv te faci să vrei să termini mai repede ca să descoperi ce mai urmează. Pe lângă asta, personajele sunt încântătoare, am simțit mereu că empatizez cu ele, iar uneori mă și identificam cu acestea...loved it.
  Fiind deja familiarizată cu operele Isabelei Allende, aveam speranțe ca și "Povestirile Evei Luna" să mă facă să am aceleași trăiri intense precum a fost în cazul celorlalte cărți. Și am avut dreptate...
  Volumul de față este continuarea cărții "Eva Luna" și este divizat în mici povestiri, care nu au legătură unele cu altele.  Tema principală și care revine constant în aceste mini-narațiuni este iubirea. Personajele graviteză în jurul acestei teme, fiecare căutându-și fericirea. Unora soarta le surâde, iar altora din contră, parcă ea și-ar bate joc de ei, împlinirea sufletească fiind așa de aproape, dar neputând să o atingă. Tragic, însă au fost și momente pline de speranță, exact ca și în viață...

 Recomand această carte, datorită umorului subtil și în special dacă îți plac poveștile de dragoste într-un context realistic. Recunosc, unele rânduri au fost precum hrană pentru sufletul meu, mi-au trezit mare o dorință de a trăi...

Punctaj- 4,5 din 5

Experiment de Veronica Roth (Divergent #3)

 Îmi amintesc că din 2014, de când a apărut ultimul volum în română din trilogia "Divergent" îmi tot doream să aflu cum se termină povestea protagoniștilor, Tris și Four. Dar cum tot am amânat să mă apuc de Allegiant, uite că peste doi ani am reușit în sfârșit să pun mâna pe mult așteptatul roman. :)

Ce se întâmplă?
 Într-un Chicago distopic, oamenii sunt împărțiți în 5 facțiuni-Erudiție, Candoare, Prietenie, Abnegație și Neînfricare. Fiecare facțiune are propriile obiceiuri și reguli de urmat, iar de multe copii care vor să urmeze altă cale sunt despărțiți de familia lor în cadrul Ceremoniei Alegerii, unde sunt supuși unor teste obligatorii. Așa eroii triologieI, Tris și Four, au ajuns în tabăra neînfricaților, deși ei erau de origine abnegați. Dar lumea asta nu e așa de plăcută pe cât pare, întrucât Divergenții (cei care au abilități pentru mai multe facțiuni) sunt considerați un pericol pentru societate și așadar, începe de aici o adevărată luptă pentru supraviețuire și pentru aflarea adevărului. 
  Mai târziu, facțiunile sunt eliminate, iar oamenii fără facțiune ajung la putere. Noul regim impune ca nimeni să nu părăsească orașul, dar totuși câțiva nu respectă această regulă și de aici începe un montagne-russe de situații...
Părerea mea
 Pe tot parcursul lecturii am avut impresia că ultimul volum e un pic diferit față de primele două, întrucât acțiunea nu se mai petrece în Chicago, un spațiu care mie mi se pare magic, ci chiar într-un colț din SUA.  Acest lucru a dat multă verosimilitate întregii cărți și a fost pentru mine ca și cum un balon s-ar fi spart și m-a readus la realitate. :(((
 Daaaar personajele mi-au plăcut mult, în special Tris. E extrem de matură pentru vârsta ei (16 ani, nici eu nu-mi amintesc să fi fost așa acum un an) și o admir pentru că am avut ce să învăț de la ea- puterea de sacrificiu, inteligența ei în relațiile cu ceilalți etc. De asemenea Christina, prietena protagonistei la fel, mi-a făcut o impresie bună și alții, care au demonstrat prin acțiunile lor că deși sunt în mare parte personaje negative, pot avea și părți pozitive.
 Finalul deși nu a fost "happy", precum m-aș fi așteptat, totuși mi s-a părut potrivit, deoarece arată că în viață nu totul se termină plăcut, ci se mai întâmplă și chestii neprevăzute, care pot să te doboare. Dar în ciuda a tot, trebuie să continui și să mergi mai departe, dar în același timp să nu uiți.
Citate 

• "-Mda, uneori viața e cu adevărat nașpa[...] Dar știi de ce o suport? 

                  [...]
           -Pentru momentele care nu sunt nașpa. Șmecheria e să le obsevi atunci când se ivesc."

• "Există un lucru pe care îl știu de mic: viața ne face rău tuturor, fără să putem evita asta.

            Însă acum am mai învățat un lucru important: ne putem vindeca. Ne vindecăm reciproc."

• "[...]asta e ceea ce face iubirea adevărată-te transformă în ceva mai bun, în ceva mai mult decât ai crezut că ai putea fi."

• "M-am întrăgostit de el. Dar nu stau cu el în mod implicit, ca și când n-ar mai fi altcineva disponibil pentru mine. Stau cu el deoarece eu am ales să stau, în fiecare zi în care mă trezesc , în fiecare zi în care ne luptăm sau ne mințim sau ne dezamăgim reciproc. Îl aleg iar și iar, iar el mă alege pe mine."

Punctaj    

4 din 5. Recomand!