Pânza de păianjen de Cella Srghi-recenzie

Având de câțiva ani cartea asta în biblioteca mea, am tot vrut să mă apuc de ea, însă mereu eram un pic reticentă în a o citi deoarece titlul nu mă atrăgea...nu suport păianjenii. Însă tot citind pe net recenzii tot mai favorabile acestui roman, am zis că nu mai pot amâna lectura lui, simțeam că va fi o experiență frumoasă, și așa a și fost...într-un fel.

În principal, aici este vorba despre viața Dianei, protagonista acestui roman. Prin intermediul unor caiete, ea își povestește viața de când avea câțiva ani, până în prezent,la 23 de ani, mai târziu relatând prin intermediul unor scrisori adresate prietenei ei, Ilinca. Născută și crescută în Constanța, , Diana avea o legătură specială și extrem de frumoasă cu marea, pe care o evoca ori de câte ori avea ocazia. Mi-a plăcut mult această relație, întrucât și eu ador marea, chiar dacă nu locuiesc aproape de ea :)

De mică știind duritatea vieții, precum sărăcia în care trăiau ea, părinții și frații săi, Diana încerca să își depășească actuala condiție socială, dorind să se mute de la periferia societății în mijlocul acesteia. Dar mereu i se părea că e imposibil, asociind viața cu o pânză imensă de păianjen, care nu îi dă voie să își determine destinul așa cum voia ea..dar oare va reuși ea să se desprindă de această pânză?


Încă din adolescență, în ciuda faptului că nu era bogată, eroina acestui volum reușește să se remarce prin frumusețe, bun gust la haine și mici detalii și prin spontanitatea și naturalețea cu care comunica cu ceialți. Aceste calități o fac recunoscută în comunitate și reușește să frângă inima multor băieți, doi dintre ei fiind posibil să se fi sinucis din pricina ei...Însă la 16 ani, atunci când s-a îndrăgostit prima oară de cineva, iubirea nu este reciprocă și așa se face că respingerea aceasta o urmărește pe Diana mulți ani de aici încolo, comparând fiecare bărbat nou întâlnit cu Petre Barbu, idolul ei din adolescență și totodată această întâmplare a jucat un rol important în soarta personajului principal.

Stilul de scriere al Cellei Serghi mi s-a părut liric și plăcut, rândurile din ,,pânza de păianjen" fiind mai mult pentru sufletul oamenilor, nicicând fiind ceva instructiv. Aici descrierile deși sunt superbe, în mare parte despre mare și cer, am simțit totuși că sunt prea multe, că mă sufocau la un moment dat. Însă personajele simpatice (de exemplu tatăl și mama Dianei, prietenii acesteia) și întâmplările petrecute compensează micul abuz de descrieri, per total având, ca cititor o impresie bună despre ceea ce am lecturat...Cu toate astea, am avut impresia că este un roman realist și dur, acest lucru nefiind chiar un lucru rău, dar pe mine m-a tras un mic din bula mea de confort psihic și mi-a arătat altă față a lumii, pe care puțin o știam, cum ar fi războiul, foametea, sărăcia și inegalitatea vieții.

Notă personală: 4 din 5. O recomad oricui!
Citate:

• "-Nu te mai atrage nimic?

                 -Marea!"

•  "  N-am cunoscut un optimist mai lipsit de înțelegerea realității ca tata." 

• "Tatăl tău e ca o băutură tare. Nu e ușor să trăiești cu el, dar când trătești lângă un astfel de om, ceilalți îți par anoști, siropoși." 

• "Poate fiindcă bolnavilor le place să le iei în serios boala. Preferă să le spui: ,,Sigur că înțeleg că te doare...Mă întreb cum de poți suporta"...Dimpotrivă, îi enervează să audă: ,,Nu ai nimic, e un fleac, nu poate să fie chiar atât de dureros. Lasă, o să-ți treacă!" " 

• "-Nu înțelegi că merită să trăiești pentru ca să vezi cum cad frumzele și cum apar mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă." 

• "N-are haz să mori când iubești atâtea lucruri\  Noaptea albastră și diminețile trandafirii. grădina plină de stânjenei roz." 

• "Dragostea iscată dintr-o dată,\ Fructele care se coc încet,\ Și ca fumul să se risipească\ Atâtea lucruri iubite altădată. " 

• " -Cine te-a necăjit? m-a întrebat apropiindu-se de mine.

                     -Viața."

• "-Mă tem să nu te înșel pe tine cu tine." 

• "-Numai copii au necazuri mai mari decât ei..." 

• "De ce sunt oamenii răi? Atât de răi! Sau, cum spunea tata: dușmani?!"

• "Poate viața e croită prost, o simt ca o haină care ba e prea strâmtă, ba prea largă..."

• " Nu e ușor să suporți viața când ești treaz, a spus Alex."

• "O gâză efemeră se naște la ora nouă dimineața, în plină zi, ca să moară la ora cinci spre seară; cum ar putea ea să înțeleagă ce e noaptea? Mai dă-i cinci ore de existență, și atunci va vedea și va pricepe ce e noaptea."

• "Aveam lângă mine, pe treptele teraselor o tânără fată blondă care-mi umplea atunci universul. Suntem singuri spunea omul în străfundurile lui. Suntem singuri, pentru vecie singuri.  Nu știm nimic, niciodată nimic, și mintea ființei celei mai iubite ne râmâne iremediabil închisă. O priveam și-mi imaginam sub părul ei un perete osos, dur și fragil, iremediabil închis."

• "Poate că există în univers o forță care se joacă cu mine, care râde în hohote, ca papagalii sălbatici."

•  "Să trăiesc fără să iubesc ar fi pentru mine ca și când nu aș mai simți căldura soarelui, răcoarea ploii, și totuși aș trăi."

• " Dacă nu am avut înțelepciunea de a mă mulțumi cu ceea ce am, înseamnă că nu-s făcută pentru lumea asta, așa cum e ea." 

• "În aceste nopți am descoperit că am fost un copil bogat. Marea, cerul, plaja, stâncile, toate erau ale mele. Soarele ardea, totul sclipea. Mie nu mi s-au spus povești cu feți-frumoși și n-aveam jucării. Aveam pietre și scoici, cioburi și ulcioare și fiecare avea o poveste, o taină...Caut acum să regăsesc taina, să dezleg vraja... "

Blonda de la drept 1- film recenzie

Înainte de a începe recenzia, vreau să menționez că de obicei nu  mă uit la TV, însă cum în ziua cu pricina afară ningea, iar eu voiam să stau în pat la și mai multă căldură, cu portocale și turtă dulce lângă mine , inevitabil am început să zapez și așa am dat peste filmul "Blonda de la drept", o comedie romantică, ce mi-a plăcut mult.

Ce se întâmplă?

Elle Woods, protagonista acestui film este o tânără bogată, populară și căreia îi place culoarea roz. Ea este îndrăgostită de prietenul ei, Warner, cu care speră să se căsătorească, dar acesta îi reproșează iubitei sale să este  “prea blondă” și “insuficient de serioasă” pentru familia sa, care vrea ca Warner să aibă o carieră politică. Dar Elle fiind deșteaptă și ambițioasă, dorește să-i demonstreze băiatului că se înșeală și așa se duce la Facultatea de Drept la Harvard. Dar oare cum se va descurca eroina aici, într-o lume nouă și dură pentru ea, printre oamenii inteligenți, împreună cu un chiuaua și fără nicun prieten alături de ea?

Ce mi-a plăcut:
-protagonista, care demonstreză că și blondele pot fi deștepte și mai ales arată cinefililor că e bine să ai încredere în oameni; unii dintre ei te pot surprinde plăcut. Și alt motiv pentru care o admir pe Elle este faptul că nu renunță ușor la ce dorește și în plus, muncește pentru ce vrea ea;
-felul în care interpretează rolul lui Elle Reese Witherspoon;
-decorul filmului;

Ce mi-a displăcut:
-sincer, nu a fost nimic care să fie nelalocul lui pentru mine, dar în caz că vrei să vezi ceva mai trist, caută altceva :)

Leapșa: 2015 review

1) Care este cea mai fericită amintire din anul 2015? 
Am întâlnit niște oameni prietenoși, care mă fac fericită atunci când sunt în preajma lor exact atunci când nu mă așteptam și acest lucru demonstrează că uneori viața e frumoasă.


2) Care e cel mai trist lucru care ţi s-a întamplat în anul care s-a încheiat? 
Nu-mi vine nimic în minte, ceva foarte trist...Întrebarea asta îmi amintește de citatul:

3) Care este cuvântul care rezumă cel mai bine anul 2015? 
Evoluție. Consider că m-am maturizat mult acest an.

4) Ce dorinţă ţi s-a împlinit în 2015? 
Să merg cu trenul singură. Mi-a plăcut, poate la vară mai repet experiența.

5) Care este realizarea pe care nu vrei s-o uiţi? 

Știu că nu pare măreț, însă am început ușor ușor să mă accept. Big step for me...

6) Câte cărţi ai citit în 2015? 
Fix 40 de cărți. Sunt mulțumită, având în vedere că în 2015 am avut alte priorități decât cititul.

7) Dintre ele, care a fost cea mai bună carte citită? 
Ufff, e greu să aleg, având în vedere faptul că am lecturat niște romane grozave, dar o să numesc
"Al cincilea val" de Rick Yancey întrucât este o carte pe care simt că nu o să o uit prea ușor..

8) Dar autorul care te-a impresionat cel mai mult? 
Kate Morton, cu ,,Păzitoarea tainei". Mi-au plăcut în mod special răsturnările de situație de la final, dar și modul în care trece de la trecut la prezent și invers.

9) Care e cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit în 2015? 

10) Care carte citită în 2015 ţi-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare? 
"Despre frumusețe" de Zadie Smith. Nu spun că nu este o carte bună, ci aici a intervenit preferința mea în materie de cărți, mi s-a părut seacă și pe alocuri un pic anostă. Din acest motiv nici nu am terminat-o.

11) Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2015? 
În acest an am văzut puține filme, le pot număra pe degetele de la mână și niciunul nu mi-a plăcut în mod special, dar filmul ,,The secret" a fost surprinzător și îl recomand.

12) Care este cea mai frumoasă melodie pe care ai descoperit-o în 2015? 
Beatles-Let it be; Mă liniștește melodia asta și când am unele momente în care mă simt tristă reușește să mă calmeze.

13) Regreţi ceva ce (nu) s-a întâmplat în 2015? 
Nu regret nimic, pentru că dacă aș avea regrete, lucrurile tot la fel ar fi rămas și nu rezolv nimic având astfel de sentimente...

14) Ce ai învăţat din experienţa adunată în anul care s-a încheiat? 
Am învățat că până și cele mai promițătoare prietenii pot dispărea și că cele mai frumoase momente durează foarte puțin. Și oricât de mult ai încerca să schimbi ceva, uneori trebuie să accepți că nu se poate și să accepți lucrurile așa cum sunt. Let it be...

15) Scrie o dorinţă pentru anul 2016. 
Să descopăr..oameni, locuri, povești, cărți etc.

Numele vântului de Patrick Rothfuss (seria Cronicile ucigașului-de-regi Ziua întâi)

  Fiind o mare iubitoare a genului fantasty, când am văzut seria Cronicile ucigașilor de regi prin librării am fost extrem de entuziasmată, întrucât știam că îmi va plăcea, mai ales că citisem înainte mai multe recenzii pozitive despre aceste volume.

   Așadar, făcând o vizită pe la bibliotecă și observând pe un raft prima carte a acestei triologii, nu am ezitat să o iau și uite-așa a început aventura mea în lumea magică creată de Patrick Rothfuss. Și credeți-mă, a fost exact ce m-am așteptat să găsesc, ba chiar mai mult....

Ce se întâmplă?

 Kvothe, eroul acestui roman, este o legendă în lumea sa. Posedând multe calități pe care ceilalți își doreau să le fi avut, personajul principal trece prin multe peripeții, din cauza unui eveniment tragic din copilăria sa. A aflat cum e să trăiești de unul singur de la o vârstă fragedă, cum să se îngrijească și să supraviețuiască printre niște oameni răi, cum să câștige bani neavând pe cineva alături de el etc, etc...

   În prezent, Kvothe e deja matur și fiincă s-au inventat multe legende despre el și alte motive pe care nu le spun aici, acesta decide să-i transmită povestea veții lui unui cronicar , timp de trei zile (prima zi fiind doar primul volum din serie). ,,Numele vândului" este un bildungsroman, în care eroul narează felul în care a ajuns să fie un viteaz, la început fiind doar un copil naiv și inteligent.

Părerea mea

 Deși cartea are aproape 800 de pagini, nu am avut impresia că vreun rând a fost pus doar pentru umple paginile, ci fiecare întâmplare m-a captivat. Au fost momente triste (majoritatea), dar au fost și unele vesele care m-au emoționat. Uneori am uitat că citesc o carte, trăiam efectiv senzațiile lui Kvothe. :)

 Atmosfera a fost una veche, m-am simțit ca și cum aș fi călătorit cu sute de ani în urmă. Îmi amintește de poveștile lui Sadoveanu, atunci când oamenii de întâlneau la han și discutau, iar în jur mirosea a toamnă...Mi-a plăcut mult asta...

  Personajele sunt numeroase și superbe, fiecare în felul său. De exemplu, la un moment dat personajul principal de duce la universitate și acolo are un magistru, adică un profesor, pe nume Lorren, care îmi amintea de Severus Snape, din Harry Potter, întrucât amândoi au o personalitate asemănătoare. Sau Denna, prietena protagonistului, care este o fire unică și care m-a fascinat, mai ales comportamentul său. >3

  Recomand această serie tututor pasionaților de cărți fantasty și celor care vor ca pentru câteva ore, să uite de problemele lor cotidiene și să se adâncească în legendele și lumea ireală a lui Kvothe. E o experiență de neuitat...

Citate:

"...am învățat că iubăreții cei mai mari au văzul mai bun decât cei mai mari cărturari."

     "Era o zi de toamnă din acelea cu totul minunate, care se găsesc atât de des în povești și atât de rar în lumea adevărată."

" -Chiar și o întrebare stânjenitoare?

          -De multe ori, numai astea merită să fie întrebate."

"Cele mai reușite le-am avut atunci când nu m-am gândit, ci am făcut pur și simplu ce simțeam că e mai bine. Chiar dacă nu aveam nicio socoteală pentru ce făcusem."

"Când suntem copii, arareori ne gândim la viitor....Ziua în care începem să ne facem griji în legătură cu viitorul este ziua în care ne luăm rămas-bun de la copilărie."

"Ceea ce pricepem putem să încercăm să și stăpânim."

"Jumătate din meseria de artist e să știi încotro se îndreaptă credințele oamenilor care vin să te vadă jucând."

"Un poet e un muzician care nu poate să cânte. Cuvintele trebuie să găsească mintea cuiva înainte să-i atingă inima, iar mințile unora sunt ținte înfiorător de mici. Muzica de atinge inimile nemijlocit, oricât de mică sau încăpățânată ar fi mintea celui care ascultă."

 

"Un om isteț și nechibzuit e unul dintre cele mai periculoase lucruri posibile."

"Amândoi aveau ochii închiși. Păreau să fie mulțumiți cu desăvârșire. Dacă găsiți pe cineva care să fie așa cu voi, cineva pe care să țineți în brațe și să vă închideți ochii împreună fără să vă mai pese de lumea din jur, atunci sunteți norocoși. Chiar dacă durează doar o clipă sau o zi. Chiar și după atâția ani, legănându-se blând în ritmul muzicii, e cum îmi închipui eu dragostea."

"Uneori, realitatea înseamnă numai durere, iar pentru a scăpa de durere mintea trebuie să lase realitatea în urmă."

"Oasele se vindecă, dar regretele nu te părăsesc niciodată."

"De multe ori, teama vine din necunoaștere. Imediat ce am înțeles care era problema, a devenit doar o problemă, nimic de care să mă tem."

"...Oriunde  te-ai afla, oamenii sunt la fel."

"În afară de asta, furia îți poate ține de cald noaptea și mândria rănită poate să împingă un om spre fapte mărețe."

"Oricum ți-ai petrece viața, mintea are să te apere mai bine decât o sabie. Așa că ține-o ascuțită!"

"Oamenii chibzuiți se tem de trei lucruri:  de marea cuprinsă de furtună, de o noapte fără lună și de mânia unui om blând."

 

"De aceea suntem atât de atrași de povești. Ele ne dau claritatea și simplitatea care lipsește din viețile noastre."

"Reputația e ca un fel de armură sau ca o armă pe ca o poți mânui la nevoie."

"Sunt două modalități sigure prin care îți pierzi un prieten. Unul e să-i ceri împrumult, celălalt, să-i dai."

"Muzica e o amantă mândră, năbădăioasă. Dacă îi acorzi timpul și atenția pe care o merită, e a ta. Dacă îi greșești, va veni o zi când o vei chema și nu îți va răspunde."

"Dacă-ți place o fată, trebuie s-o știe și ea."

"  Berea încețoșează memoria, tăria o pune pe foc, dar vinul e cel mai potrivit pentru chinurile unei inimi îndurerate..."

"Prinzi mai multe muște cu miere."

"Nu așa merge lumea? Vrem lucruri dulci, dar avem nevoie de cele neplăcute."

"Dar cum se întâmplă, să cauți nu înseamnă să și găsești."

"În timp, devenim cu toții ceea ce pretindem că suntem."

"E ca și cum toată lumea și-ar povesti povestea vieții în capul lor. Întotdeauna. Tot timpul. Povestea aceea te face ceea ce ești. Ne clădim din mrejele acelei povești."

"Să nu mă confunzi cu masca mea. Vezi lumina care lucește la suprafață și uiți de frigul și întunericul de dedesubt. "

 Punctajul meu: 5 din 5

Cărți sau țigări de George Orwell

  Acest volum conține câteva eseuri cu tentă moralizatoare, iar în fiecare dinte ele autorul amintește și evidențiază anumite defecte ale societății, cum ar fi condițiile inumane de trai dint-un spital de stat, răpirea libertății de orice fel, indiferența unora față de cărți, maltratarea psihică a copiilor etc...etc...

  Lecturând romanul lui George Orwell (e prima mea întâlnire cu acest autor, și presimt că o să mai fie câteva în viitor, chiar m-a impresionat plăcut), mi-am dat seama că unele din problemele enumerate mai sus încă mai sunt valabile și în secolul 21, ceea ce m-a întristat un pic și m-a făcut să meditez la câtă răutate și indiferență poate să se adăpostească în oameni... (presupun că într-un fel asta e bine, nu ăsta e rostul publicării acestei cărți?) 

   Nu sunt multe de spus despre ,,Cărți sau țigări", întrucât e un roman de dimensiuni mici, care se poate citi în câteva ore, pe o zi ploioasă,in cazul meu, dar cu toate astea e emoționant, te face să vrei să devii mai bun și te îndeamnă să visezi.

Punctaj: 3 din 5

Spirit de sărbătoare

Întâlnire la Elisée de Rodica Ojog Brașoveanu

  Synopsis
Calauziti de Rodica Ojog-Brasoveanu, facem o calatorie in timp si ne intoarcem in Romania din vremea Primului Razboi Mondial, spre a fi martori la o poveste de spionaj. Zvonuri, masluiri, tradari si escapade amoroase, intr-un roman in care imprevizibilul pandeste la fiecare pagina.

Părerea mea

De ceva timp am făcut o enormă pasiune pentru scrierile Rodicăi Ojog Brașoveanu și cred că asta se poate vedea limpede pe lista mea de cărți citite de pe Goodreads. Această autoare are pur și simplu un stil unic, inegalabil și fermecător, făcându-mă să nu mă mai pot dezlipi de paginile romanului respectiv și să nu mai am liniște până nu-l ,,devorez" pe tot...

  Ca orice volum de-al ,,Agathei Christie a României",  ,,Întâlnire la Elisée" s-a ridicat la măsura așteptărilor mele, întrucât personajele au fost inteligent create, fiecare dintre ele dând și mai multă frumusețe poveștii prin personalitatea și replicile acestora încântătoare, ultimele fiind un veritabil delicu pentru mine, ca cititor.

De asemenea atmosfera apăsătoare și dezolantă a Primului Război Mondial, pe care se petrec evenimentele parcă a produs în mine o agitație, un soi de neliniște...Acest fapt mi-a plăcut, pentru că în acest fel am avut o imensă empatie pentru cei din această carte...efectiv aveam impresia că acel conflict nu se mai termină și că viitorul nu va mai fi nicodată trandafiriu.

   Cu toate că romanul are o tentă deprimantă, întrucât dăăă, e vorba de Marele Război aici, eu m-am bucurat în mare parte lecturându-l, datorită suspansului care pândește la fiecare pas, mulțumită personajelor încântătoare (unele dintre ele sunt negative, dar tot fermecătoare sunt) și mai ales datorită unei povești de iubire dintre doi oameni complet diferiți, o iubire trăită într-o vreme tulbure și cu o societate cu multe prejudecăți...Chiar mă întrebam dacă această dragoste are perspectivă, și trebuie să recunosc...finalul m-a surprins.

Citate:

Dacă oamenii au memorie fragilă, conducătorilor lor nu le este îngăduit să greșească la fel, iar istoria militară e plină de pilde.

 Cui îi pasă se pune pe carte, cui nu, îi amărăști doar zilele.

Unii trafichează tutun și alcool, noi traficăm sentimente.

Umorul care presupune în ultimă analiză un anumit mod, înțelept, păstrând simțul proporțiilor, de a privi existența, este generat de o amplă experiență.

Colonelul mai medita că oamenii proferează toată viața teorii pe care le consideră axiome pentru ca la un moment dat să acționeze exact în sens contrar.

Un lucru făcut ori dăruit la timpul său e ca și cum l-ai face sau l-ai dărui de două ori...Pe mine unul nu m-a convins niciodată acel ,,mai bine mai târziu decât niciodată...

Despre campania ,,Tânăra lectură”

  Hei dragi followeri!Am văzut pe blogul Girl & Brainy că începe să ia ființă o nouă campanie, ce are drept scop îndemnarea tinerilor români să (re)descopere plăcerea cititului...
  Eu sunt extrem de încântată de faptul că Raisa s-a gândit la o modalitate de a apropia adolescenții mai mult de uimitoarea lume a cărților și mai mult decât atât, prin intermediul acestei campanii, sper ca din ce în ce mai mulți să scape de prejudecăți și să-și dea seama că lectura unui roman poate fi o activitate plăcută, relaxantă, nu doar ceva banal și plictisitor. :)

  Dacă vreți să vă implicați și voi sau doriți să aflați mai multe despre ,,Tânăra lectură", dați click AICI.  Eu cred cu tărie că noi, cei care apreciem cărțile, putem să îndemnăm pe ,,ceilalți" să aibă aceeași atitudine ca noi.

Gaudeamus și primăvara

Astăzi a fost o zi cum n-a mai fost de mult timp-cu soare și parcă ceva mă îndemna să mă plimb- exact asta am făcut. Sunt așa de fericită că iarna a plecat, eram sătulă de ninsori, vânt puternic și ploaie...Cu ocazia asta mi-am luat o rochiță nouă, de fiecare dată când mă uit la ea mă binedispune :>3

Mai mult decât atât, un factor important care a contribuit la buna mea stare de spirit din ultimele zile a fost târgul de carte Gaudeamus din orașul meu. de unde am achiziționat frumusețile de mai jos. :) 

Voi ce ați mai făcut în ultima perioadă? Ce ați mai citit, ce filme ați mai vizionat etc etc?

Love story-1970 (film)

Astăzi am vizionat pentru prima dată celebrul film Love Story. Înainte să-l văd nu aveam deloc așteptări de la el, dar totuși m-a surprins într-un mod plăcut, de la început până la final. De fapt, dacă stau și analizez mai atent, cred că și dispoziția mea bruscă din ultima perioadă de a citi cărți și de a urmări filme siropoase m-a făcut să ador ,,Love Story" mai mult decât e cazul, dar asta nu înseamnă că nu rămâne o tragedie cu adevărat remarcabilă.

Ce se întâmplă?
Doi tineri se îndrăgostesc și au mari planuri în ciuda micilor obstacole pe care iubirea dintre ei reușește să le înlăture cu ușurință. Viitorul părea să le surâdă celor doi și totul era trandafiriu, dar o maladie neașteptată, dură și necruțătoare destramă fericirea protagoniștilor, creându-mi o mare tensiune mie, ca cinefil și într-un fel, apariția acelei boli m-a făcut să-mi dau seama că dragostea adevărată poate învinge și cele mai neîndurătoare probleme. :)

Am apreciat că...
-actorii sunt extrem de simpatici, cred că datorită lor filmul a fost un adevărat delicu;
-decorul și hainele actorilor erau din secolul trecut(am o slăbiciune pentru lucrurile vechi);
-chiar dacă e o dramă, am găsit aici multe momente amuzante;
-finalul a fost trist, dar totuși mi-a plăcut. După ce am terminat filmul eram cam așa:

Ce mi-a displăcut

-sincer, nu cred că există ceva să nu fi agreat...