Întâlnire la Elisée de Rodica Ojog Brașoveanu

  Synopsis
Calauziti de Rodica Ojog-Brasoveanu, facem o calatorie in timp si ne intoarcem in Romania din vremea Primului Razboi Mondial, spre a fi martori la o poveste de spionaj. Zvonuri, masluiri, tradari si escapade amoroase, intr-un roman in care imprevizibilul pandeste la fiecare pagina.

Părerea mea

De ceva timp am făcut o enormă pasiune pentru scrierile Rodicăi Ojog Brașoveanu și cred că asta se poate vedea limpede pe lista mea de cărți citite de pe Goodreads. Această autoare are pur și simplu un stil unic, inegalabil și fermecător, făcându-mă să nu mă mai pot dezlipi de paginile romanului respectiv și să nu mai am liniște până nu-l ,,devorez" pe tot...

  Ca orice volum de-al ,,Agathei Christie a României",  ,,Întâlnire la Elisée" s-a ridicat la măsura așteptărilor mele, întrucât personajele au fost inteligent create, fiecare dintre ele dând și mai multă frumusețe poveștii prin personalitatea și replicile acestora încântătoare, ultimele fiind un veritabil delicu pentru mine, ca cititor.

De asemenea atmosfera apăsătoare și dezolantă a Primului Război Mondial, pe care se petrec evenimentele parcă a produs în mine o agitație, un soi de neliniște...Acest fapt mi-a plăcut, pentru că în acest fel am avut o imensă empatie pentru cei din această carte...efectiv aveam impresia că acel conflict nu se mai termină și că viitorul nu va mai fi nicodată trandafiriu.

   Cu toate că romanul are o tentă deprimantă, întrucât dăăă, e vorba de Marele Război aici, eu m-am bucurat în mare parte lecturându-l, datorită suspansului care pândește la fiecare pas, mulțumită personajelor încântătoare (unele dintre ele sunt negative, dar tot fermecătoare sunt) și mai ales datorită unei povești de iubire dintre doi oameni complet diferiți, o iubire trăită într-o vreme tulbure și cu o societate cu multe prejudecăți...Chiar mă întrebam dacă această dragoste are perspectivă, și trebuie să recunosc...finalul m-a surprins.

Citate:

Dacă oamenii au memorie fragilă, conducătorilor lor nu le este îngăduit să greșească la fel, iar istoria militară e plină de pilde.

 Cui îi pasă se pune pe carte, cui nu, îi amărăști doar zilele.

Unii trafichează tutun și alcool, noi traficăm sentimente.

Umorul care presupune în ultimă analiză un anumit mod, înțelept, păstrând simțul proporțiilor, de a privi existența, este generat de o amplă experiență.

Colonelul mai medita că oamenii proferează toată viața teorii pe care le consideră axiome pentru ca la un moment dat să acționeze exact în sens contrar.

Un lucru făcut ori dăruit la timpul său e ca și cum l-ai face sau l-ai dărui de două ori...Pe mine unul nu m-a convins niciodată acel ,,mai bine mai târziu decât niciodată...