Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade

  Am recitit ,,Romanul adolescentului miop" datorită clubului ,,Citeşte româneşte" înfiinţat de Sayuki. Ideea formării acestei asociaţii e impresionantă şi sunt fericită că în sfîrşit s-a ivit un prilej menit să mă facă să descopăr mai bine farmecul creaţilor autorilor români.
  Prima dată m-am apucat de această carte acum trei ani, în vacanţa de vară pentru că trebuia să o citesc pentru şcoală. Îmi amintesc că nu mi-au plăcut primele pagini, erau seci şi nu se întâmpla nimic tulburător. Dar îndată ce am intrat mai mult în lumea formată de Mircea Eliade mi-am dat seama că a început să-mi placă acest roman, dar nu graţie personajelor, acţiunii propriu-zise sau datorită felului în care e povestit., ci pentru ce transmite şi pentru amprentele pe care le lasă veşnic în sufletul cititorilor.
   Acest volum este un soi de biografie a autorului, concepută de el însuşi, biografie în care îşi spune experienţele şi sentimentele existate în adolescenţă şi în tinereţe(asta e în partea a doua, GAUDEAMUS).
Licean fiind, eroul se decide să scrie un roman, însă nu ştie exact despre ce o să fie, cum o să să comporte personajele sale, care sunt relaţiile dintre ele etc. El îşi doreşte mult să termine acea carte, pentru că de ea depinde faima lui, aprecierea profesorilor şi a cunoscuţilor care nu credeau în el. Însă mereu intervine câte ceva ce schimbă viziunea adolescentului despre viaţă şi atunci începe să aibă îndoieli în privinţa scrierii romanului...iar mai târziu tot el îşi impune să termine cât mai repede de scris ceea ce şi-a propus ca apoi să fie cuprins de dubii din nou şi din nou. Dar va reuşi în final naratorul să-şi publice cartea?... vă las pe voi să aflaţi. :>3

    Cel mai mult m-au impresionat momentele în care liceanul e înconjurat de gaşca sa de colegi şi prietenii de vârsta lui, în care se povestesc diferite întâmplări amuzante, dar şi emoţionante. Parcă mă regăsesc în unele episoade. :) De exemplu, întâlnirile în mansarda protagonistului sunt pline de magie, întucât replicile adolescenţilor sunt savuroase şi te fac să-i îndrăgeşti pe acei tineri...

    Punctajul meu: 4,5 din 5
    
     Citate:

,,Nu gândesc întotdeauna astfel. Dar mie îmi place să mă contrazic. Din pricina aceasta nu recitesc bucuros memoriile vechi."

 ,,A trecut un an. Şi n-a murit nici unul dintre noi, dar parcă am murit mulţi."

  ,,Amintirile sunt icoanele timpului pierdut"

,,....sunt singurul stăpân al trupului, şi eu sunt Dumnezeul sufletului meu."

   ,,O dată cu prietenii, se rup şi fâşii din sufletul meu. Iar eu le simt cum se duc, una câte una, şi sufletul mi-e tot mai pustiu, şi mai stearpă iubirea către oameni."

  ,,Cărţile te silesc să-ţi pierzi inteligent timpul. Şi, totuşi, această pierdere inteligentă nu e mai puţin absurdă, prin faptul că te consumă şi te înstreinează."

,,E toamna afară sau e toamnă în mansarda mea?..."

Academia Vampirilor-ecranizare şi o scurtă provocare

  După luni întregi de aşteptări, am reuşit să găsesc pe net filmul A.V şi imediat m-am apucat de el. Încă din 2011, de când am terminat seria asta îmi doream să se facă o eranizare după ea. Ţin minte că atunci căutam pe Youtube diferite filmuleţe făcute de fani şi mă întrebam când o să vină momentul când o să fie şi ceva oficial.:>3
   Când am văzut trailerul şi pe unii actori eram convinsă că totul o să fie un eşec, dar totuşi am vrut să văd filmul întrucât am venerat seria asta şi mă gândeam că poate, poate nu o să fie chiar aşa de rău...şi surprinzător, chiar mi-a plăcut ce am vizionat.

   Cel mai mult am apreciat tupeul, umorul şi replicile GENIALE ale lui Rose. Mi se pare că aici eroina are aceeaşi personalitate unică precum în cărţi, iar asta oferă un mare atu ecranizării. :)  Deci jur, tipa care o interpretează pe protagonistă e într-adevăr potrivită pentru acest rol.
  Legătura cu Lissa e foarte bine realizată şi reuşeşte să arate cât sunt ele de apropiate şi mi-a plăcut aspectul ăsta.:x Iar Christian şi Mason arată mult mai bine şi sunt mult mai arăgători decât m-i imaginam eu...oficial am o imensă pasiune pentru ei doi.
  Totuşi, filmul ar avea câteva bile negre, cum ar fi atmosfera, care nu e destul de sobră, întunecată şi misterioasă precum mă aşteptam. Strigoii nu sunt înfiorători, iar directoarea Academiei Sf. Vladimir nu pare să aibă vreo autoritate, aşa cum era în carte. De asemenea, Dimitri, deşi e un  badass misterios, mi-ar fi plăcut să poarte părul prins la spate.Cred că asta i-ar fi dat un aer de zeu şi mai fermecător.


  Finalul a fost demenţial şi a avut nişte elemente horror care m-au făcut efectiv să vreau să aflu continuarea. Eu sper să se facă şi ecranizarea volumului 2 fiindcă sunt curioasă cum o să evolueze lucrurile (deşi ştiu deja toată povestea, dar pentru mine lecturarea unei cărţi nu e precum privitul ecranizării ei) şi pentru că va apărea ADRIAN, iubirea mea.

  Şi am văzut pe blogul ăsta o provocare adorabilă, care constă în a răspunde la întrebarea:

,, Ce carte (carti) v-ati fi dorit sa le fi scris chiar voi? Motivati."

  Seria Academia Vampirilor va rămâne mereu specială pentru mine întrucât ea m-a determinat să devin o cititoare veritabilă şi m-a făcut să preţuiesc mai mult cărţile.

   M-a impresionat Richelle Mead cu ideea de a împărţi vampiraşii în trei categorii (moroi, strigoi, dhampiri) şi mi-a plăcut faptul că a ştiut cum să creeze obiceiuri şi particularităţi la fiecare specie. Iar eu mă întrebam dacă mi-ar fi trecut mie prin cap să inventez aşa ceva...cred că aş fi mândră de mine.

   Dacă aş fi scris eu volumele astea, presupun că i-aş învăţa pe mulţi ce înseamnă loialitate, devotament şi să lupţi pentru ceea ce vrei şi cel mai important, e posibil să fi schimbat viaţa unor cititori.

  Umm, aici spune să dau provocarea la cinci oameni, dar o poate lua cine vrea.

Miros de cărţi noi

   Ieri m-am apucat să citesc aici recenzia duologiei Lissei Price şi m-am trezit că voiam neapărat să mă apuc de seria asta. Am căutat pe Goodreads păreri ale cititorilor despre cărţile respective şi m-au făcut să mi le doresc şi mai mult.

   Aşa că azi, de Ziua Europei, trecând întâmplător pe lângă o librărie, am achiziţionat frumuseţiele de mai jos.:x Şi sunt nespus de fericită! 

 Nu-i aşa că arată adorabil ?

   Totuşi, singurul meu regret este că nu mă pot apuca acum de această duologie superbă, întrucât e perioada tezelor şi ascultărilor şi practic, mie nu prea îmi rămâne timp pentru alte activităţi. Dar în vacanţa de vară o să le devorez. :)
 
  Fără nicio legătură cu ce am scris mai sus...voi aţi văzut Eurovisionul? Dacă da, v-a plăcut cum s-a prezentat România? Pe mine m-a surprins într-un mod plăcut...

O toaletă a la Liz Taylor de Rodica Ojog Brașoveanu

  Anul trecut am citit pentru prima dată o carte de Agatha Christie și surprinzător, mi-a plăcut, chiar dacă era genul polițist, gen care nu prea mă atragea..și așa a început pasiunea mea pentru romanele cu crime și detectivi. Iar cum zilele trecute am dat pe la bibiliotecă, mi-a sărit în ochi o carte de Rodica Ojog Brașoveanu. Văzând de diferite bloguri livrești că această autoare e genială, am luat ,,O toaletă a la Liz Taylor'' cu gândul că o voi adora. Și exact așa a fost.

   Ce se întâmplă

   Marian Dragu, un bărbat chipeș, fermecător, plin de mândrie și maniere alese este detestat de mai mulți indivizi, pentru averea sa și pentru imensul succes la femei. Dar cum nimic nu este perfect, cinci oameni se decid să-l omoare chiar în aceeași zi, toți având motive destul de puternice și plauzibile.

   Însă toți cei cinci inși recunosc intenția de a-l ucide pe inginerul Dragu, iar unii dintre ei chiar mărturisesc miliției că ei l-au asasinat...aceste confesiuni îngreunând sarcina maiorului Cristescu, cel care se ocupă de acest caz, să afle adevărul despre cum s-au petrecut lucrurile.

   Părerea mea

   Cartea asta m-a impresionat prin felul de a fi al personajelor, care sunt extrem de verosimile. Aveam impresia că am mai cunoscut asemenea specimene și în realitate, unele impresionându-mă cu replicile, îmbrăcămintea, inteligența sau capacitatea lor de a se adapta la diferite situații, iar altele uimindu-mă cu prostia de care au dat dovadă. Nici nu-mi vine să cred că acțiunea se petrecea în România...

   Dintre toate ființele din acest roman, cel mai mult mi-a plăcut de Melania Lupu. E o bătrânică simpatică, isteață, dubioasă și  neînfricată. Am apreciat la ea faptul că preferă anotimpurile reci și că adoră Crăciunul. Datorită ei acum îmi place și mai mult să împodobesc bradul :>3 

   Totuși, mi-aș fi dorit să înțeleg mai bine legătura dintre maiorul Cristescu și Melania, mi se pare ciudată relația dintre ei doi. Iar finalul mi se pare neterminat, mă întreb dacă are o continuare.

    Scor: 4,5 din 5

    Mai jos, am notat niște citate:

,,-Ma chere, există o vorbă: În dragoste nu trebuie să fugi, ci să pleci la timp. Eu consider că aforismul nu are aplicație exclusivă în amor, ci e universal valabil.”

-Ai băgat de seamă? surâse Odobescu. Tot ce-i bun în viață ori e imoral, ori îngrașă.”

-Nimeni nu-i de neînlocuit, domnule inginer. A murit Shakespeare și soarele a continuat să răsară...”

Seriale

  În vara lui 2013 m-am apucat de seriale la modul serios...mă uitam în fiecare zi la câte ceva şi în ritmul ăsta am devenit dependentă. Şi încă sunt. Atunci când îmi place ce văd sau când începe să mă prindă, nu mă las până nu termin tot sezonul sau până nu ajung la zi cu episoadele.

  Cred că vizionarea serialelor a devenit un hobby şi totodată o modalitate de relaxare. Şi în plus, e un motiv să comentezi cu prietenii despre ce se întâmplă în acele episoade, despre personaje, despre actori şi alte chestiuni.

  Mai jos, am să-mi spun opinia despre serialele care m-au impresionat cu ceva:

• THE VAMPIRE DIARIES

   De multe ori auzeam persoane de vârsta mea ridicând în slăvi ,,Jurnalele vampirilor''. Fetele mă întrebau care e mai dulce şi mai frumos: Damon sau Stefan. Iar eu nici nu văzusem încă acest serial...Prin urmare, după mai multe încercări eşuate de a urmări primul episod (care nu mi-a plăcut), o amică mi-a spus să continui să mă uit pentru că mai târziu va deveni din ce în ce mai interesant...Am terminat primul sezon, care a fost okay, dar nu m-a impresionat cine ştie ce...daaaar....pe următoarele 3 le-am DEVORAT. Acţiunea devine din ce în ce mai încâlcită, până se ajunge în situaţii în care vrei neapărat să ştii ce va urma, apar creaturi supranaturale periculoase şi badass, replicile sunt GENIALE ,unele chiar spirituale, decorul şi hainele fiinţelor de acolo sunt aşa de superbe, încât te fac să vrei să ai şi tu la fel.
   Însă ultimul sezon apărut m-a dezamăgit un pic.Parcă lipseşte acea doză de panică, totul pare fals şi acum urmăresc doar cu interes, nu cu entuziasm, aşa cum o făceam mai demult...eu sper să-şi revină.

• 2 BROKE GIRLS

   Nu cu mult timp în urmă m-am apucat de 2 Broke Girls. Am văzut mai înainte pe TUMBLR gifuri legate de acest sitcom care mi-au plăcut şi mi-am zis să văd şi eu.
   Imediat am adorat-o pe Max (tipa brunetă) pentru felul său de a fi: sinceră( indiferent de urmări), simpatică şi realistă. Dar şi Caroline (blonda) are nişte calităţi: optimistă şi prietenoasă. Împreună, cele 2 prietene trec prin multe întâmplări haioase şi dificile, din care uneori ai ce învăţa.

  Chiar dacă întâmplările de aici sunt banale, din viaţa de zi cu zi, acest serial reuşeşte cumva să fie captivant şi plăcut...pur şi simplu nu te poţi plictisi. Aştept cu nerăbdare fiecare episod să mă delectez cu replicile personajelor şi să mă amuz de unele peripeţii.

• LES REVENANTS/ THE RETURNED

  Nu ştiu cum, dar căutând un serial cu monştrii, am găsit acest thriller cu zombii. Şi mi-a plăcut MULT, MULT, MULT. Nu m-au impresionat povestea, jocul actorilor sau atmosfera, ci modul cum totul a fost filmat. Ştiu că sună stupid, însă am simţit că mă aflu acolo, alături de acele personaje. De exemplu, erau nişte secvenţe unde soarele răsărea sau apunea şi parcă era aşa de real şi frumos...sau alte părţi unde apărea ceaţa. :)
   Nu cred că ar exista ceva să nu-mi placă în LES REVENANTS...până şi faptul că serialul e în franceză nu mă împiedică să-l adooooor.
  M-a emoţionat enorm finalul, care mi-a frânt inima. Mi s-a părut dur şi plăcut în acelaşi timp. Şi asta mă face să mor de nerăbdare până începe sezonul 2. Sunt ceva de genul ,,nuştiucesăfaccuviaţameadeacumînainte".

• AMERICAN HORROR STORY

           SEZON 1

   *Tate şi Violet sunt cel mai adorabil cuplu pe care l-am văzut în cinematografie. :>3 Sunt potriviţi unul cu celălalt...*

  

    Am început AHS datorită lui  Rose, de la care am aflat de el. Şi sunt fericită că am avut ocazia să-l vizionez.

    Am apreciat aici faptul că se pune accent pe crearea unei senzaţii plină de mister şi nesiguranţă. De exemplu, umbrele, sunetele stranii, fantomele sau chestii dezgustătoare din casă contribuie din plin la realizarea momentelor de groază. Şi exact asta îmi place mie. :)

    Dar într-un fel, mi s-a părut simpatic primul sezon, chiar dacă e horror. Adică scena cu bradul de Crăciun sau momentele când cei doi adolescenţi erau împreună :x

       SEZON 2

   Aici am avut parte de groază pură. După episodul 4 am făcut o pauză de câteva luni înainte să continui. Îmi era frică de acel loc Briarcliff, pe care l-am detestat din tot sufletul (chiar dacă nu eu eram acolo). Mi-am luat inima în dinţi şi cumva, am reuşit să termin şi acest sezon. 

   Ţin minte că la un moment dat eram aşa de uşurată, apoi în următoarea secundă înfricoşată şi apoi confuză şi etc etc. A fost o poveste complexă, la un moment dat lucrurile încep să aibă legătură între ele, chiar dacă iniţial nu au niciun sens. Şi mi-a plăcut asta.

Un citat: ,, Dacă priveşti răul în ochi, răul va privi, de asemenea, la tine." 

SEZON 3

 
    Dintre toate sezoanele, ăsta mi-a plăcut cel mai mult pentru că deşi nu e la fel de sinistru precum precedentul, reuşeşte să păstreze o senzaţie stranie, paranormală, specifică genului horror.
     În acelaşi timp,  arată cum o competiţie pentru putere poate deveni murdară şi cum unii oameni ar face orice (la propriu) pentru a câştiga.

• SHERLOCK

    Sherlock Holmes e un detectiv particular, arogant, ciudat, haios şi inteligent care rezolvă cazuri împreună cu prietenul său, John Watson. Dar cum toate acele cazuri par fără soluţie, eroul reuşeşte să-şi dea seama de tot. Sherlock are un creier genial, e atent la cele mai mărunte şi insesezabile detalii...mă întreb dacă în realitate cineva e în stare să facă aşa ceva. Adică, mi se pare imposibil. Deci oficial e modelul meu în viaţă.
     Mulţumită lui Sherlock acum înţeleg mult mai bine informatica pentru că am încercat îmi imaginez ce ar face el dacă ar fi în locul meu...deci încep să aberez.
    Apropo, sunt înnebunită după melodia de la începutul fiecărui episod. O fredonez uneori în mintea mea: x

    Voi ce seriale preferaţi?

Harry Potter

  De ceva timp o bună prietenă insista să mă apuc de seria care a fermecat mulți cititori și i-a introdus în lumea magiei. Însă eu tot nu voiam să aud de cărțile alea, pentru că aveam impresia că nu o să-mi placă și că sunt de copilași. Deci mi se păreau o mare pierdere de timp.
  Însă în vacanța de iarnă aceeași amică amintită mai sus mi-a împrumutat seria ,,Harry Potter''. Am zis să le dau o șansă..și bine am făcut.
.
   Încă de la primul volum am fost captivată de acțiune și am iubit atmosfera și decorul din acele rânduri. Le și simțeam aievea. Hmm...știu că o să pară ciudat, dar o parte din mine i-a agreat pe unchiul Vernon, mătușa Petunia și Dudley, chiar dacă au fost răutăcioși cu Harry. Par umani și într-un fel simpatici(mai mult Dudley e așa).
  Totuși, primele două cărți mi-au dat impresia că sunt un fel de basm, adică totul era liniștit și monoton pe alocuri. Un pic puerile, chiar dacă personajele au avut de înfruntat forțe ale răului, cauzate de magia neagră. Dar tot mi-au plăcut. Mai ales replicile geniale ale lui Dumbledore.
  De la volumul trei inclusiv lucrurile încep să se complice, unii vrăjitori se maturizează, totul devine mai ,,serios'' și dacă este posibil de aici îmi place și mai mult acestă serie pentru că știam că mai tîrziu Veldemort și Harry vor ajunge la o confruntare și trebuia neapărat să aflu cum se va desfășura.
   Personajele mele preferate au fost gemenii Weasley, Severus Snape, Harry, Dobby, Hagrid, Dumbledore, Sirius, Lupin și Hermione. De la toți enumerați mai sus am învățat câte ceva important și nu cred că am mai întâlnit alte ființe mai curajoase, înțelepte și deștepte ca ele în alte romane sau filme. J.k.Rowling e genială.
   Am învățat că fiecare om are în el magie și cea mai frumoasă și puternică vrajă e iubirea, care e mai presus decât moartea. Iar prietenii adevărați sunt cei mai importanți.

  Aș fi dorit ca Hogwards, magazinele pentru vrajitori, văjtăhațul, bufnițele care aduc scrisori, baghetele magice, cărțile de vrăji, animalele fantastice, vindecătorii etc să fi fost reali. Îmi e dor de ele, de când am terminat lectura serii HP. Erau o parte din mine.
  Dacă ar fi să dau un scor, aceste volume ar merita ∞
  HP a fost cea mai intensă și cea mai bună lectură din viața mea. De aici am învățat cele mai frumoase și cele mai puternice lecții de viață. Nu am mai plâns așa sau nu am mai fost în viața mea în halul ăsta de furioasă la unele momente decât decât la Hungar Games sau la Hoțul de cărți, ceea ce înseamnă mult, pentru că eu nu sunt genul care să fie sensibillă. Câteva întâmplări mi-au făcut inima să sângereze și să fiu extrem de revoltată. Și asta apreciez eu la o carte.

  Sper să reușesc să achiziționez într-o zi toată seria pentru că ar sta bine în biblioteca mea. Și să mă mândresc cu ele. >3 ...Iar părerea mea este că HP e pentru toate vârstele. Niciodată nu ești prea mare pentru a crede în magie.

Câteva citate:

,,Indiferența și ignoranța produc de obicei mult mai multe pagube decât antipatia directă.''

,,Când suntem confruntați cu moartea și întunericul, ne temem de fapt de necunoscut.''

,,Este ciudat, Harry, dar poate cei mai potriviți pentru a fi la putere sunt cei care sunt forțați să accepte rolul de lider și îl acceptă pentru că nu au de ales, descoperind, spre uimirea lor, că îl îndeplinesc cu succes.''

,,Lily...after all this time?''
,,Always.''

Stephen King: ,,Dolores Claiborne''-recenzie

  Îmi era dor să citesc o carte de Stephen King, aşa că, atunci când m-am dus la bibliotecă, am luat un roman de-al său, numit ,,Dolores Claiborne".
  
 Ce se întâmplă
 Dolores e o menajeră cinstită care lucrează din greu pentru a-şi întreţine familia şi pentru a câştiga bani...bani pe care-i pune în contul celor trei copii ai săi pentru facultate...dar soţul ei e un alcoolic, un leneş şi un bătăuş, iar pe lângă aceste defecte mai face şi nişte chestii grave, din gelozie, chestii pe care o determină pe eroină să-l părăsească împreună cu copii.
  Însă după o discuţie cu nebuna şi bogata sa şefă, dar şi după ce află că soţul ei a mai făcut şi altceva crud copiilor ei, Dolores, se decide să-l omoare...
   
 Părerea mea
 Cartea asta are mai mult elemnte de psihologie, decât horror, aşa cum m-am obişnuit la toate romanele ale lui Stephen King. Nu a reuşit să mă sperie deloc, dar mi-a adus sentimente de revoltă împotriva societăţii de atunci, pentru că femeia era văzută precum umbra bărbatului. Ea trebuia să facă mereu treburi gospodăreşti şi din când în când soţul îi aplica o ,,corecţie casnică''.
  Dar Dolores se dovedeşte a fii mai deşteaptă decât ar crede unii şi extrem de curajoasă atunci când îl înfrunta pe cel cu care s-a căsătorit.
  Şi chiar dacă eroina şi-a ucis bărbatul, care a făcut nişte lucruri oribile care-i dădeau acesteia coşmaruri şi care o făceau să nu se mai simtă în siguranţă, o parte din mine e de acord cu crima comis-o, chiar dacă e imoral.

Scor: 3 din 5 

Citate:

 ,,Motivele idioate duc la căsătorii idioate.''

 ,,Drumul spre Iad e pavat cu intenţii bine, se spune, dar io sunt convinsă că-i adevărat. Am învăţat-o pe pielea mea. Ceea ce nu înţeleg e motivul-de ce când încerci să faci un bine, atât de des se-ntâmplă să se preschimbe în rău?"

,,O ţineam de mână şi mă gândeam cum e viaţa asta-cum bărbaţii răi au uneori accidente şi femeile bune devin uneori ticăloase."

Leapşă-Obiceiuri livreşti

Am luat această leapşă de pe blogul lui Rose.

1. Ai vreun loc preferat în casă în care citești?
 De obicei citesc în pat.

2. Semne de carte sau o hârtiuță oarecare?

 De multe ori folosesc un pix sau un creion pentru a marca unde am rămas, însă mai folosesc şi semne de carte.

    Acest semn de carte adorabil mi l-a făcut o bună prietenă, Kathy

3. Poți să te oprești din citit brusc sau trebuie să termini pagina/capitolul?
 Trebuie neapărat să termin capitolul. Însă dacă trebuie neapărat să iau o pauză, reiau din nou acel capitol.

4. Mănânci sau bei în timp ce citești?
 Nuuuu. Eu sunt mereu concentrată pe ce se întâmplă în carte şi nu pot face două lucruri în acelaşi timp.

5. Poți să citești în timp ce te uiți la TV sau asculți muzică?
 Nu mă deranjează muzica sau televizorul, cât timp sonorul e foarte încet.

6. Citești cărțile pe rând sau mai multe simultan?
 Tot timpul am câte două sau trei cărţi pe care le citesc simultan.

7. Citești doar acasă sau peste tot?
 Citesc doar acasă...nu-mi place deloc să fiu deranjată.

8. Citești cu voce tare sau în gând?

 Niciodată nu citesc cu voce tare. Mi se pare mai rapid să citesc în gând.

9. Sari pagini?

 Nu obişnuiesc să fac asta, însă la volumul doi din seria ,,Amurg" de Stephanie Mayer începusem să mă plictisesc şi am sărit mai apropape de final...a fost un chin acea lectură. Dar în rest dacă nu mă atrage o carte până la jumătate, renunţ la ea, nu sar pagini.

10. Scrii pe cărți?

 Daaa, ăsta a devenit unul din obiceiurile mele. Pe primele două pagini scriu citate sau numele personajelor din cartea respectivă. :)

Hoţul de cărţi Markus Suzak-recenzie

 ,,Sunt bântuită de oameni"(Moartea) 

În Germania hitleristă, culori aparent banale capătă semnificaţii terifiante şi tulburătoare. În situaţii complicate, cuvintele pot salva suflete...sau le pot sfărâma.

Muzica, iubirea, cărţile, prietenia o ajută pe Liesel să treacă peste momentele grele din viaţa ei. Mama şi papa îl oferă copilei sprijinul şi dragostea de care are nevoie, deşi nu dispun de multi bani. Asta într-o perioadă în care economia era la pământ şi vremurile erau grele.

În paralel, naratorul, Moartea, povesteşte cu multă tristeţe şi oboseală despre ororile războiului şi consecinţele dezastroase ale acestuia: o mare de cadavre şi cruzimea inumană aplicată asupra evreilor şi a altor rase considerate ,,inferioare".

Această carte m-a ajutat să observ mai bine oceanul de nedreptate aplicat multor popoare nevinovate, inclusiv germanilor...ocean alimentat de convingerile şi de discursurile Fuhrerului. Dorinţa de a domina cât mai multă lume cu orice preţ a trezit în mine un amalgam de sentimente: furie, tristeţe, neajutorare, trăiri pe care nu multe cărţi au reuşit să mi le aducă.

ღ Deşi finalul a fost dur, au existat şi unele mici momente pline de bucurie, care dau totuşi un nou sentiment: SPERANŢA.

► Şi pentru că eu ador astfel de încheieri, mai realiste, este un motiv temeinic să pun HOŢUL DE CĂRŢI în topul celor mai bune cărţi citite de mine. Într-adevăr merită şi sper ca în viitor, cât mai multi cititori să aibă aceeaşi părere ca mine şi să o devoreze ◄

ღ ,,Mă omoară câteodată cum mor oamenii"(Moartea) ღ

Film DIVERGENT

    În sfârşit am ajuns şi eu să vizionez filmul. La cinema. Şi mi-a plăcut, deşi nu mă aşteptam. Adică atunci când am văzut-o prima dată pe actriţa care o interpretează pe Tris am rămas dezamăgită pentru că în mintea mea ea arăta cu totul şi cu totul diferit. La fel şi Four, Christina şi alte personaje. Însă am rămas surprinsă că până la urmă am ajuns să o îndrăgesc.


  În carte am detestat-o pe Jeanine pentru că era crudă şi pentru că făcea parte din Erudiţie, dar în ecranizare a fost personajul meu preferat. Şi nu ştiu exact de ce. Poate pentru că ştia cum să ţină discursuri şi pentru că, într-un fel a fost simpatică...



    Pe lângă actorii geniali, am apreciat faptul că în film s-a introdus o atmosferă dezolantă, tristă şi misterioasă. Efectiv simţeam că mă aflam acolo, a fost totul aşa de real.

   Legat de actiune, totul s-a petrecut îm mod logic şi nici nu am simtit cum a trecut timpul...deşi au fost
aproximativ 2 ore jumate. Iar la final eram ceva de genul: ,,Doar atât? Mai vreaaaaau! ". Şi aveam o imensă energie şi poftă de viaţă. Ceea ce e destul de ciudat.

 Well, în final pot spune că vizionarea acestui film nu a fost deloc o pierdere de timp şi  îl recomand oricui are timp şi chef de ceva awsome şi asdfghjkl.