Hoţul de cărţi Markus Suzak-recenzie

 ,,Sunt bântuită de oameni"(Moartea) 

În Germania hitleristă, culori aparent banale capătă semnificaţii terifiante şi tulburătoare. În situaţii complicate, cuvintele pot salva suflete...sau le pot sfărâma.

Muzica, iubirea, cărţile, prietenia o ajută pe Liesel să treacă peste momentele grele din viaţa ei. Mama şi papa îl oferă copilei sprijinul şi dragostea de care are nevoie, deşi nu dispun de multi bani. Asta într-o perioadă în care economia era la pământ şi vremurile erau grele.

În paralel, naratorul, Moartea, povesteşte cu multă tristeţe şi oboseală despre ororile războiului şi consecinţele dezastroase ale acestuia: o mare de cadavre şi cruzimea inumană aplicată asupra evreilor şi a altor rase considerate ,,inferioare".

Această carte m-a ajutat să observ mai bine oceanul de nedreptate aplicat multor popoare nevinovate, inclusiv germanilor...ocean alimentat de convingerile şi de discursurile Fuhrerului. Dorinţa de a domina cât mai multă lume cu orice preţ a trezit în mine un amalgam de sentimente: furie, tristeţe, neajutorare, trăiri pe care nu multe cărţi au reuşit să mi le aducă.

ღ Deşi finalul a fost dur, au existat şi unele mici momente pline de bucurie, care dau totuşi un nou sentiment: SPERANŢA.

► Şi pentru că eu ador astfel de încheieri, mai realiste, este un motiv temeinic să pun HOŢUL DE CĂRŢI în topul celor mai bune cărţi citite de mine. Într-adevăr merită şi sper ca în viitor, cât mai multi cititori să aibă aceeaşi părere ca mine şi să o devoreze ◄

ღ ,,Mă omoară câteodată cum mor oamenii"(Moartea) ღ

Film DIVERGENT

    În sfârşit am ajuns şi eu să vizionez filmul. La cinema. Şi mi-a plăcut, deşi nu mă aşteptam. Adică atunci când am văzut-o prima dată pe actriţa care o interpretează pe Tris am rămas dezamăgită pentru că în mintea mea ea arăta cu totul şi cu totul diferit. La fel şi Four, Christina şi alte personaje. Însă am rămas surprinsă că până la urmă am ajuns să o îndrăgesc.


  În carte am detestat-o pe Jeanine pentru că era crudă şi pentru că făcea parte din Erudiţie, dar în ecranizare a fost personajul meu preferat. Şi nu ştiu exact de ce. Poate pentru că ştia cum să ţină discursuri şi pentru că, într-un fel a fost simpatică...



    Pe lângă actorii geniali, am apreciat faptul că în film s-a introdus o atmosferă dezolantă, tristă şi misterioasă. Efectiv simţeam că mă aflam acolo, a fost totul aşa de real.

   Legat de actiune, totul s-a petrecut îm mod logic şi nici nu am simtit cum a trecut timpul...deşi au fost
aproximativ 2 ore jumate. Iar la final eram ceva de genul: ,,Doar atât? Mai vreaaaaau! ". Şi aveam o imensă energie şi poftă de viaţă. Ceea ce e destul de ciudat.

 Well, în final pot spune că vizionarea acestui film nu a fost deloc o pierdere de timp şi  îl recomand oricui are timp şi chef de ceva awsome şi asdfghjkl.