Spirit de sărbătoare

Întâlnire la Elisée de Rodica Ojog Brașoveanu

  Synopsis
Calauziti de Rodica Ojog-Brasoveanu, facem o calatorie in timp si ne intoarcem in Romania din vremea Primului Razboi Mondial, spre a fi martori la o poveste de spionaj. Zvonuri, masluiri, tradari si escapade amoroase, intr-un roman in care imprevizibilul pandeste la fiecare pagina.

Părerea mea

De ceva timp am făcut o enormă pasiune pentru scrierile Rodicăi Ojog Brașoveanu și cred că asta se poate vedea limpede pe lista mea de cărți citite de pe Goodreads. Această autoare are pur și simplu un stil unic, inegalabil și fermecător, făcându-mă să nu mă mai pot dezlipi de paginile romanului respectiv și să nu mai am liniște până nu-l ,,devorez" pe tot...

  Ca orice volum de-al ,,Agathei Christie a României",  ,,Întâlnire la Elisée" s-a ridicat la măsura așteptărilor mele, întrucât personajele au fost inteligent create, fiecare dintre ele dând și mai multă frumusețe poveștii prin personalitatea și replicile acestora încântătoare, ultimele fiind un veritabil delicu pentru mine, ca cititor.

De asemenea atmosfera apăsătoare și dezolantă a Primului Război Mondial, pe care se petrec evenimentele parcă a produs în mine o agitație, un soi de neliniște...Acest fapt mi-a plăcut, pentru că în acest fel am avut o imensă empatie pentru cei din această carte...efectiv aveam impresia că acel conflict nu se mai termină și că viitorul nu va mai fi nicodată trandafiriu.

   Cu toate că romanul are o tentă deprimantă, întrucât dăăă, e vorba de Marele Război aici, eu m-am bucurat în mare parte lecturându-l, datorită suspansului care pândește la fiecare pas, mulțumită personajelor încântătoare (unele dintre ele sunt negative, dar tot fermecătoare sunt) și mai ales datorită unei povești de iubire dintre doi oameni complet diferiți, o iubire trăită într-o vreme tulbure și cu o societate cu multe prejudecăți...Chiar mă întrebam dacă această dragoste are perspectivă, și trebuie să recunosc...finalul m-a surprins.

Citate:

Dacă oamenii au memorie fragilă, conducătorilor lor nu le este îngăduit să greșească la fel, iar istoria militară e plină de pilde.

 Cui îi pasă se pune pe carte, cui nu, îi amărăști doar zilele.

Unii trafichează tutun și alcool, noi traficăm sentimente.

Umorul care presupune în ultimă analiză un anumit mod, înțelept, păstrând simțul proporțiilor, de a privi existența, este generat de o amplă experiență.

Colonelul mai medita că oamenii proferează toată viața teorii pe care le consideră axiome pentru ca la un moment dat să acționeze exact în sens contrar.

Un lucru făcut ori dăruit la timpul său e ca și cum l-ai face sau l-ai dărui de două ori...Pe mine unul nu m-a convins niciodată acel ,,mai bine mai târziu decât niciodată...

Despre campania ,,Tânăra lectură”

  Hei dragi followeri!Am văzut pe blogul Girl & Brainy că începe să ia ființă o nouă campanie, ce are drept scop îndemnarea tinerilor români să (re)descopere plăcerea cititului...
  Eu sunt extrem de încântată de faptul că Raisa s-a gândit la o modalitate de a apropia adolescenții mai mult de uimitoarea lume a cărților și mai mult decât atât, prin intermediul acestei campanii, sper ca din ce în ce mai mulți să scape de prejudecăți și să-și dea seama că lectura unui roman poate fi o activitate plăcută, relaxantă, nu doar ceva banal și plictisitor. :)

  Dacă vreți să vă implicați și voi sau doriți să aflați mai multe despre ,,Tânăra lectură", dați click AICI.  Eu cred cu tărie că noi, cei care apreciem cărțile, putem să îndemnăm pe ,,ceilalți" să aibă aceeași atitudine ca noi.

Gaudeamus și primăvara

Astăzi a fost o zi cum n-a mai fost de mult timp-cu soare și parcă ceva mă îndemna să mă plimb- exact asta am făcut. Sunt așa de fericită că iarna a plecat, eram sătulă de ninsori, vânt puternic și ploaie...Cu ocazia asta mi-am luat o rochiță nouă, de fiecare dată când mă uit la ea mă binedispune :>3

Mai mult decât atât, un factor important care a contribuit la buna mea stare de spirit din ultimele zile a fost târgul de carte Gaudeamus din orașul meu. de unde am achiziționat frumusețile de mai jos. :) 

Voi ce ați mai făcut în ultima perioadă? Ce ați mai citit, ce filme ați mai vizionat etc etc?

Love story-1970 (film)

Astăzi am vizionat pentru prima dată celebrul film Love Story. Înainte să-l văd nu aveam deloc așteptări de la el, dar totuși m-a surprins într-un mod plăcut, de la început până la final. De fapt, dacă stau și analizez mai atent, cred că și dispoziția mea bruscă din ultima perioadă de a citi cărți și de a urmări filme siropoase m-a făcut să ador ,,Love Story" mai mult decât e cazul, dar asta nu înseamnă că nu rămâne o tragedie cu adevărat remarcabilă.

Ce se întâmplă?
Doi tineri se îndrăgostesc și au mari planuri în ciuda micilor obstacole pe care iubirea dintre ei reușește să le înlăture cu ușurință. Viitorul părea să le surâdă celor doi și totul era trandafiriu, dar o maladie neașteptată, dură și necruțătoare destramă fericirea protagoniștilor, creându-mi o mare tensiune mie, ca cinefil și într-un fel, apariția acelei boli m-a făcut să-mi dau seama că dragostea adevărată poate învinge și cele mai neîndurătoare probleme. :)

Am apreciat că...
-actorii sunt extrem de simpatici, cred că datorită lor filmul a fost un adevărat delicu;
-decorul și hainele actorilor erau din secolul trecut(am o slăbiciune pentru lucrurile vechi);
-chiar dacă e o dramă, am găsit aici multe momente amuzante;
-finalul a fost trist, dar totuși mi-a plăcut. După ce am terminat filmul eram cam așa:

Ce mi-a displăcut

-sincer, nu cred că există ceva să nu fi agreat...

Răzbunarea sluților de Rodica Ojog Brașoveanu

  Pentru că se aprope Valentine Day, mi s-a părut că ,,Răzbunarea sluților" este o lectură perfectă pentru perioada asta a anului. Bine, mai mult coperta cu inimioare m-a determinat să mă apuc de cartea de mai sus și într-adevăr nu regret că i-am dat o șansă...a fost o experiență superbă, așa cum se întâmplă când savurez un roman scris de Rodica Ojog Brașoanu.

Ce se întâmplă?

  Precum sugerează și titlul, în aceste rânduri se aduce în prim plan eterna ură a celor considerați urâți contra celor care au un look de invidiat. În lumea creată de autoarea cărții de mai sus, mulți din cei care sunt frumoși sunt conștienți de atuul lor si exploatează această însușire la maxim, făcând viața un adevărat iad pentru cei din jurul lor, care nu sunt la fel de arătoși ca ei ...

   Dar și sluții s-au săturat de atitudinea ostilă, arogantă și disprețuitoare a celor chipeși față de ei și     așa ei decid să se răzbune, dar cumva răzbunarea merge prea departe, până la crimă...

   

   Părerea mea

     Așa cum m-am obișnuit cu scrierile ,,Agathei Christie a României"(anul trecut am am citit multe cărți de ale ei), primul lucru care fascinează sunt personajele. Ele sunt pur și simplu unice, cum nu am mai întâlnit în alte romane și în plus, de fiecare dată când ,,fac cunoștiință" cu un nou caracter, am senzația acută că am mai întâlnit în viața reală pe cineva asemănător și cumva, am impresia că prin intermediul lor se creează o mai mare conexiune dintre mine, ca cititor și acea carte.
   În ,,Răzbunarea sluților" am întâlnit cele mai demne de milă ființe fictive, anume cei ,,urâți", care erau nevoiți să suporte dușmănia celorlalți doar pentru că ei nu atingeau standardele societății pentru frumusețe. Sau o altă categorie de persoane de aici, la fel de demne de compasiune, sunt cei cu care destinul a fost necruțător, făcându-i să devină mai duri și să aibă diferite excentrități...
În timp ce lecturam acest volum, mă gândeam cu ce au greșit unii oameni de au o viață așa de amară, doar pentru felul cum arată și cum de unii o duc așa de bine pentru că sunt frumoși...
  Acțiunea la început este calmă și atmosfera este dulce, dar spre final totul de precipită, parcă pregătindu-mă spre deznodământ. La un moment dat totul devenea alert și chiar mi-a fost teamă ca nu cumva unele personaje să pățească ceva fatal. Ce să mai, în mintea mea totul se derula precum un film de un foarte bun rating. :)
Punctaj: 3 din 5
Citate:

"...orice se poate repara, reputația însă niciodată"

,,Nu poți împiedica ploaia să cadă, dar o aștepți altfel când ai în dulap un trenci și o umbrelă."

,,Lupul s-ar sătura și cu un singur miel, spun ciobanii, dar când dă ochii și cu neamurile lui, vrea toată stâna." 

 

Mândrie şi prejudecată de Jane Austen

Pentru început vreau să spun că nu mă aşteptasem să citesc prea curând ,,Mândrie şi prejudecată", întrucât aveam alte cărţi pe lista de dorinţe livreşti, dar cum ochisem acest roman în biblioteca unui prieten,curiozitatea nu m-a putut opri de a-l lua şi uite aşa am ajuns să mă bucur de renumita carte a lui Jane Austen. Da, contrar presupunerilor mele, chiar mi-a plăcut ce am lecturat. Crezusem că o să dau peste nişte rânduri pline de chestii siropoase specifice lui Nicholas Sparks, întrucât pe copertă se sugerează o poveste de dragoste, dar nici vorbă de aşa ceva. Stilul de scriere al autoarei aceastei cărţi este simplu, frumos şi nu pare să se diferenţieze aşa mult de scrierile mai contemporane. Şi în plus, accentul nu cade pe momentele de iubire dintre protagonişti, ci pe acţiune şi pe sentimentelele lor :)

  Am apreciat că din ,,Mândrie şi prejudecată" am putut învăta unele lucruri:

• nu întotdeanuna un om e ceea ce pare;
• iubirea poate schimba radical pe cineva;
• în viaţă, e important să fii precaut şi să-ţi foloseşti mintea.

   Pe lângă sfaturile de mai sus, am adorat fundalul plin de basm din secolul al XVIII-lea, plin de rochii pompoase, baluri fastuase, parcuri englezeşti, case imense, trăsuri specifice acelor timpuri şi veritabili gentlemani. Ştiu că sună cam ciudat, dar eu am fost fermecată de această privelişte pe care am avut-o în timpul lecturării. Şi am fost şi mai încântată când am văzut ecranizarea aceastui roman din 2005 (după ce l-am terminat >3).
   Dialogurile dintre personaje au fost un deliciu pentru mine, nu credeam că o carte scrisă cu aproximativ 200 de ani în urmă poate avea nişte replici superbe, care m-au emoţionat sau chiar m-au amuzat copios...
   Deşi nu am o vastă experienţă în calitate de cititor, pot spune că ,,Mândrie şi prejudecată" ar merita un punctaj destul de mare, dacă nu maxim, într-o evaluare imaginară şi nu ştiu cum, dar am căpătat o nouă dorinţă: să mă apuc şi de celelalte volume ale lui Jane Austen...

Once upon a time

   Once upon a time este serialul cu care mă delectez de când început şcoala. Cum de citit nu am timp destul, prefer ca atunci când am câteva minute libere să vizionez filme...şi nu ştiu cum, dar privitul serialelor mă relaxează şi îmi dă o stare de fericire... :3
   De când eram mică îmi plăcea să mi se spună diferite poveşti cu zâne, prinţese, creaturi fantastice sau să mă uit la creaţiile Disney, întrucât o parte din mine mereu a crezut ( şi încă sunt convinsă) că magia există şi că întotdeauna binele va triumfa ...

   Pentru că simţeam că aveam nevoie de filme fantasty, gen HP, am scormonit pe net după ceea ce voiam şi am găsit Once upon a time , un serial plin de magie, unic şi din care ai ce învăţa.
Ce se întâmplă?
   Personajele din poveştile clasice, precum Albă-ca-Zăpada, Scufiţa Roşie, Cenuşăreasa, Ariel, Frumoasa şi Bestia şi multe altele au fost aduse în lumea reală, într-un orăşel numit Storybroke, printr-un blestem dat de o regină malefică. Dar blestemul nu înseamnă doar că eroii basmelor îşi părăsesc fără voia lor tărâmul fermecat de unde aparţin...pe lângă asta, ei nu-şi mai amintesc cine erau cu adevărat înainte...Dar ca orice vrajă întunecată, ea poate fi desfăcută doar de o anumită persoană, care încă de dinainte de a se naşte a fost aşteptată să rupă blestemul...
   În fiecare episod se dezvăluie noi lucruri despre diferite personaje din poveşti, lucruri cu totul schimbate faţă de cum erau ele iniţial. Mi se pare că astfel de mici diferenţe fac serialul mai captivant şi mai plăcut :) Şi aceste schimbări combinate cu un decor uluitor şi actori super talentaţi şi frumoşi realizează o experienţă cinefilă de neuitat.

Ce m-a învăţat acest serial?

• Oamenii răi nu au fost întotdeauna aşa. În trecutul lor, a fost ceva ce le-a schimbat perspectiva asupra vieţii şi din cauza asta se comportă maliţios sau viceversa;
• Dacă vrei să fi fericit, trebuie să apreciezi ceea ce ai, nu să-ţi iroseşti viaţa răzbunându-te pe cei care în trecut te-au rănit;
• Mereu să fii bun şi înţelegător;
• Să lupţi pentru oamenii dragi ţie;
• Dacă eşti mamă, în niciun caz să nu abandonezi copilul;
• Cărţile sunt cea mai eficientă armă;
• Dintre două rele, alege pe cel convenabil ţie;
• Oameniii se pot schimba;
• Iubirea este o slăbiciune;
• Oamenii răniţi iubesc cel mai intens.

Marele Gatsby de F.SCOTT FITZGERALD

Părerea mea

Aveam cartea asta de ceva timp în bibliotecă şi de fiecare dată când mă uitam la ea îmi spuneam că trebuie să o citesc, întrucât am auzit multe păreri bune despre ea şi cum nu lecturasem în viaţa mea un roman clasic american, ,,Marele Gatsby" era un titlu perfect pentru a-mi satisface dorinţa anterioară. Şi pentru că de fiecare dată alte tomuri îmi făceau cu ochiul, abia după câteva luni am luat cartea asta din raft şi m-am apucat de ea. :3
Primele pagini mi s-au părut fără sens şi nu pricepeam mare lucru, dar de îndată ce m-am afundat printre rânduri totul a devenit mai limpede şi într-adevăr am fost captivată de lumea creată de F. SCOTT FITZGERALD...

Pe fundalul unei Americi de după Primul Război Mondial, Nick Carraway, un bărbat de aproximativ trei decenii, vecin cu Gatsby, narează evenimentele ce se petrec de-a lungul paginilor. Fiind un tip misterios, bogat şi cuceritor, Jay Gatsby îi trezeşte lui Nick interesul, întrucât mereu în imensa lui casă se organizau petreceri fastuoase, la care veneau mulţi oameni cunoscuţi şi din înalta societate.

În ciuda faptului că avea o avere colosală, misteriosul vecin era nefericit, deoarece adevărata lui dragoste, Daisy, era căsătorită cu altcineva şi în plus, femeia nu-i împărtăşea sentimentele aşa cum făcea el...dar de fapt Daisy nutrea emoţii puternice pentru Gatsby, dar era prea lipsită de curaj ca să fie sinceră cu ea însăşi pentru a recunoaşte iubirea din faţa el şi să rămână cu acesta până la adânci bătrâneţi...şi aşa se face că de la această dragoste toxică şi fără viitor va urma un lanţ întreg de întâmplări nefericite, care vor conduce la un final tragic, tragic. :(

Personajele nu prea mi-au plăcut, în special soţii Buchman (Daisy şi Tom)-n-aveau onoare şi erau mediocri şi însuşi Gatsby, care era exagerat de naiv şi visător. Singurul care mi-a trezit simpatia a fost naratorul Nick, întrucât era un prieten devotat şi era un om onest, care ştia exact de vrea de la viaţă. Dar în ciuda fiinţelor pe care nu le-am agreat, cartea asta a fost o experienţă frumoasă şi chiar recomand acest roman de F.SCOTT FITZGERALD, fiindcă prezintă o iubire intensă, tulburătore şi fermecătoare totodată.
Citate

,,E un avantaj uriaş să nu bei între nişte oameni care au patima beţiei."

 

Punctaj: 3,5 din 5

,,Căutând-o pe Alaska" de John Green

Pentru că nu ştiu cititori care să nu fi lecturat vreodată un roman de John Green m-am hotărât să intru şi eu în clubul verde, începând chiar romanul de debut al autorului.
De ceva timp voiam să ştiu cum e să citeşti ceva de marele Green ,mai ales că internetul e plin de citate adorabile din cărţile lui. Deci nu e greu de închipuit cât de fericită am fost când am despachetat ambalajul cu care a fost acoperit acest volum şi am început să mă delectez cu el...
                           
Ce se întămplă
Miles Halter, protagonistul acestei cărţi este un adolescent pasionat de ultimele cuvinte ale personajelor celebre. Fiind sătul de Florida şi de oamenii din şcoala lui, eroul se decide să plece în Alabama şi să facă ultimii doi ani de liceu acolo, la internat. Acolo îşi face prieteni: Takumi, Colonelul, Lara şi fermecătoarea Alaska Young, o tipă învăluită în parfum de ţigări şi vanilie, de care Miles se va îndrăgosti imediat.
În ,,Căutând-o pe Alaska" sunt prezente mai mult drame adolescentine, farse simpatice făcute de elevi şi un strop de filozofie despre viaţă. La început totul merge lent, normal, frumos, daaar în a doua parte se întâmplă ceva brusc, trist şi neobişnuit încât ai impresia că tocmai ai fost călcat de un tren şi parcă nu-ţi vine să crezi ce s-a întâmplat şi nu mai poţi să-ţi revi. Eu aşa m-am simţit. :(
După ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat (nu am de gând să spun ce s-a petrecut din cauza spoilerelor), protagonistul şi grupul său de prieteni încep să se joace de-a Sherlock Holmes cu scopul de a descoperi motivele care au dus la evenimentul care le-a schimbat adolescenţilor viaţa pentru totdeanuna. Dar oare tinerii vor găsi ceea ce căutau...?
Ce mi-a plăcut

• stilul simplu de scriere şi am apreciat că autorul nu a abuzat de descrieri plictisitoare, aşa cum au alţii tendinţa să facă;
• personajele-chiar dacă nu sunt complet schiţate, o parte din mine le-a înţeles acţiunile..dubios, nu?
• coperta-iniţial nu aveam nicio ideea ce sugerează, dar după ce am terminat cartea, mi-am dat seama că acest roman are o copertă perfectă;
• personalitatea Alaskăi Young-tipa are o fire unică, fabuloasă, aşa fiinţe găseşti numai în cărţile Rodicăi Ojog Braşoveanu.

Ce mi-a displăcut

• mi-aş fi dorit ca JG să fi pus mai mult accent pe psihologia Alaskăi, a profesorului de religie (la şcoala cu internat, proful de religie are o influenţă colosală asupra gândirii lui Miles) şi a altor personaje;
• nu neapărat că am avut eu vreo problemă cu asta, dar alţii s-ar putea să nu agreeze abuzul de ţigări, băutură sau petreceri în stilul adolescenţilor .

Citate

Punctaj: 3 din 5