Roșu ca sângele de Salla Simukka, primul volum din triologia ,,Albă-ca-Zăpada”

 Romanul ,,Roșu ca sângele” reprezintă prima mea întâlnire cu literatura nordică. Mereu m-am dorit să citesc ceva de un autor scandinav și în sfârșit mi s-a îndeplinit și dorința asta.

 Cred că ceea ce m-a determinat să mă apuc de această carte este faptul că pe copertă scrie ,,un thriller pentru adolescenți”.Și într-adevăr este un thriller pentru adolescenți...

Recenzie
 Pe un fundal alb ca zăpada combinat cu roșu, culoarea sângelui, Lumikki, în vârstă de 17 ani, încearcă să descopere misterul din jurul bancnotelor cu valoare imensă găsite într-o camera obscură a liceului în care învață. La început eroina acestei triologii nu e prea interesată să rezolve acest caz, însă pe parcurs descoperă că în spatele acelei sume imense de bani există niște treburi murdare și periculoase, care în loc să o facă pe Lumikki să înceteze să se joace de-a Sherlock Holmes, ei bine, efectul este acela că fata a devenit și mai înverșunată să afle adevărul. Dar în timpul investigației, adolescenta își face mulți dușmani primejdioși, care vor cu orice preț să-i curme viața. De multe ori au existat situații în care m-am temut pentru Lumikki și m-am întrebat dacă până la final va supraviețui, dar mi-am zis că nu e posibil să moară, întrucât fata asta e personajul principal și ar fi ciudat. Am adorat tensiunea din acest roman pentru că nu mulți autori reușesc să creeze asemenea suspans într-un decor de basm, literalmente.
  Modul în care e scris romanul ,,Roșu ca sângele” îmi amintește de ,,Hoțul de cărți” de Markus Zusak.  Amândouă cărțile conțin fraze scurte, dar care echivalează cu un milion de cuvinte. În plus, în prima carte menționată mai sus există câteva  propoziții în finlandeză și engleză, iar în cealaltă sunt unele dialoguri în germană. Mi-a plăcut această asemănare.>3
 Singura chestie care m-a dezamăgit la acest volum este numărul mic de pagini, respectiv 227. Nici nu știu cum a trecut timpul, a fost de parcă am citit primul rând și în în secunda următoare terminasem cartea. Tot ce pot să spun este că abia aștept să apară în RO toată triologia, deaoarece din cartea asta au rămas niște întrebări fără răspuns și sunt curioasă ce se va întâmpla mai departe.

Punctaj: 4,5 din 5

De la Cărturești

Luna aceasta am vizitat pentru prima oară o librărie Cărturești. Și așa cum mă așteptasem, am fost plăcut impresionată. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult acolo au fost cărțile în engleză. Aww, erau adorabile. Cred că data viitoare când mai vin la Cărturești, o să-mi iau cu siguranță câteva romane în limba lui Shakespeare. O să arate superb în biblioteca mea..>3

.

Iar pe lângă varietatea imensă de cărți existente pe rafturile vechii clădiri, acolo mai erau și căni, de diferite forme și modele. Nu m-am putut abține și am achiziționat frumusețea de mai jos. :)

Și pentru că ador imaginile cu mustăți pe de We Heart It am luat suportul de căni de mai jos. Mi se pare așa simpatic...

Umm...cea din urmă achiziție este cartea ,,Telefonul din bikini” de Rodica Ojog Brașoveanu, pe care o citesc chiar acum. Până unde am ajuns eu cu lectura, totul e captivant și îmi place mult romanul acesta. oO

Voi ce părere aveți despre librăria Cărturești? 

Starters de Lissa Price

Ce se întâmplă?
Într-un viitor distopic, în urma unui război biologic, multe persoane de vârstă medie au dispărut, iar singurii locuitori ai orașului LA sunt copii, adolescenții și bătrânii. Totuși, deși există dispozitive ultramoderne și s-au inventat lucruri la care oamenii din prezent nici nu visează, viața în lumea creată de Lissa Price nu e tocmai roz, întrucât tinerii care au rămas fără nicio rudă din cauza războiului trăiesc în condiții jalnice, fără mulți bani sau lucruri personale, iar în polul opus cei între șaizeci și două sute de ani locuiesc în lux și fără grija zilei de mâine. Ultimii menționați, adică Enderii par să aibă un singur scop: să se distreze. Și când spun că vor să se distreze, acei bătrâni sunt în stare de a lua corpurile unor adolescenți și de a rămâne în ele timp de una sau câteva săptămâni, asta însemnând că acei Enderi care iau forma unor tineri au capacitatea de a controla Starterii adormiți și lipsiți de putere...toate astea fiind realizate într-o organizație secretă, numită Destinații Splendide.

Callie Woodland, o fată de șaisprezece ani este forțată de împrejurări să recurgă la serviciile Băncii de Corpuri. Întrucât a rămas fără părinți și pentru că are un frate bolnav, eroina acestei cărți se decide să-și ,,împrumute” corpul unor Enderi timp de câteva zile în schimbul unei sume convenabile de bani. Dar ceva nu merge cum ar fi trebuit și Callie se trezește într-o adevărată luptă pentru supraviețuire...

Părerea mea

Nu m-aș fi așteptat în veci ca ,,Starters” să aibă asemenea răsturnări total imprevizibile de situații. Mă așteptasem la o lectură superficială și crezusem că e o poveste clișeică genului YA, însă am greșit. Mult...Încă din primele pagini am fost fascinată de lumea magică și distopică pe care am găsit-o printre rânduri. Deși tema acestui roman e războiul, eu n-am putut să rămân indiferentă la frumusețea orașului LA și la modul în care știința e evoluat. Mi se pare fantastică ideea de a exista holograme de mărimea și forma unui om. Mai ales să poți atinge asemenea creație...și mai sunt multe alte exemple de evoluție a tehnologiei în această carte. Aww...ar fi fost așa frumos dacă savanții ar reuși să realizeze ceea ce era în această distopie în secolul 21....>3

Decorul este încântător, așa cum am spus mai sus, dar și mai frumos este contrastul dintre viața unde trăiau Starterii și unde se lăfăiau Enderii. Autoarea a făcut o treabă foarte bună, pentru că în acest mod am avut ocazia de a vedea diferențele enorme de viață dintre primele și ultimele categorii de ființe menționațe anterior : locuințe sobre, întunecate ,neprietenoase și vile imense, sigure și dotate cu ultimul răcnet. Asta mi se pare nedrept și în timp ce lecturam ,,Starters” îmi doream din tot sufletul să se desființeze asemenea guvernare și voiam să se facă dreptate.   :(

Deși acțiunea se învârte asupra aflării adevărului din spatele ,,Băncii de corpuri” și pericolele pândesc la fiecare pas, cumva s-a înfiripat o poveste de dragoste între Callie și un adolescent simpatic. Momentele de iubire dintre cei doi au fost admirabile, dar au fost puse în umbră de avalanșa de evenimente cauzate de lupta contracronometru a protagonistei pentru propria ei siguranță...și pentru a fratelui ei.

Alt motiv pentru care am adorat cartea asta este faptul că aici nimeni nu e ceea ce pare. Pur și simplu nu te poți încrede în nimeni. Am impresia că oamenii care la început erau dubioși se dovedesc a fi niște persoane de treabă și viceversa. Omg, Lissa Price într-adevăr se pricepe să realizeze niște personaje complexe. Toate ființele din carte mi-au plăcut muuult, până și cele negative, întrucât ele au o minte diabolic de inteligentă. Și mi-a plăcut asta.  :)

Am menționat că personajul meu preferat e însăși eroina acestei cărți, respectiv Callie? De ce? ...are niște replici superbe și apreciez la ea istețimea și puterea de care a dat dovadă de-a lungul paginilor. Știu și eu, nu orice s-ar descurca în locul ei...

Reacția mea în timp ce citeam primul volum din duologia
Lissei Price

Scor: 5 din 5

Citat: 

Mama îmi spusese mereu: uită-te la un băiat cum se comportă cu mama lui și vei vedea cum se va comporta și cu tine într-o bună zi.

MISS PEREGRINE de Ransom Riggs

 Sinopsis
  O tragedie îl aruncă pe tânărul Jacob, în vârstă de doar şaisprezece ani, pe o insula izolată. Aici descoperă ruinele căminului “pentru copii deosebiţi” al domnişoarei Peregrine. Pe măsură de Jacob înaintează pe holurile şi prin dormitoarele parăsite, îşi dă seama că cei care s-au adăpostit cândva acolo au fost mai mult decât deosebiţi. Poate că nu întâmplător au fost trimişi într-un loc uitat de lume. Şi, oricât de bizar ar suna, ar putea fi încă în viaţă. Un roman fascinant, ilustrat cu fotografii tulburătoare, care-I va încânta pe adulţi, pe tineri şi pe toţi cei care vor să se bucure de o aventură în lumea umbrelor.

„Riggs jongleza cu maiestrie cu fantezia si realitatea, proza si arta fotografica, pentru a crea o poveste terifianta, dar in acelasi timp incantatoare.” – Associated Press

„O poveste frumoasa si excentrica, care se distinge prin personajele bine construite, un spatiu realist si niste monsti care iti dau fiori.” – Publishers Weekly

Parerea mea
Am terminat cartea asta acum cateva minute si reactia mea la final a fost sa caut pe Goodreads daca s-a publicat si continuarea la ,,Miss Peregrine"....si din fericire da, a aparut si al doilea volum, numit Hollow City, insa nu si in romana. Dar raman optimista si sper ca acel volum sa apara cat mai repede si la noi, pentru ca sunt sigura ca urmatoarea carte va fi la fel de buna (daca nu chiar si mai buna) decat antecedenta, care mi-a placut mult, mult.
  Ceea ce mi-a atras atentia prima data la acest roman a fost aspectul original, frumos si misterios al cartii. Coperta gri cu o fetita in centru mi se pare ceva atragator, si cred ca asta a fost principalul lucru pe care l-am remarcat la ,,Miss Peregrine", lucru care m-a intrigat si m-a facut sa vreau sa ma apuc de cartea asta. O alta chestiune care m-a facut sa indragesc si mai mult romanul de fata sunt fotografiile alb-negru atasate in interiorul povestii propriu-zise. Pe mine imaginile m-au facut sa inteleg mai bine ce se intampla in carte si in plus, adauga magie peste pagini.
   Si alta chestie care ofera farmec cartii este modul in care naratorul Jacob, un baiat de saisprezece ani, relateaza evenimentele la care participa: simplu, natural si specific oricarui adolescent tipic acestui secol. Cred ca datorita acestui lucru lectura a fost relaxanta si placuta.>3
   Actiunea nu e una pe care o poti numi ,,complicata", insa fara indoiala ca este una intensa. Unele intamplari m-au facut extrem de fericita, iar altele au reusit sa ma socheze s.a...Cu alte cuvinte totul este un montagne-russe de sentimente, unde se mai adauga niste personaje absolut simpatice si care au niste replice superbe plus cateva situatii teribil de amuzante intru-un decor sumbru ...mda, o carte perfecta.
  
Citat pe care nu m-am putut abtine sa nu-l notez:

,,Nu sunt expert in privinta fetelor, dar cand una te ciupeste de patru ori, poti fi convins ca flirteaza cu tine"

Scor: 4,5 din 5 *punctajul maxim e rezervat pentru continuarea romanului ,, Miss Peregrine"*


Asta e reactia mea cand am aflat ca in 2015 va aparea ecranizarea acestei carti.

Cu sufletul la gură de Dean Koontz

  V-ați gândit vreodată când au apărut oamenii pe Terra? Și cel mai important, cum au apărut ei și celelalte ființe care aparțin altor clase? Oare primii oameni s-au materializat într-o clipă sau au luat naștere treptat, după mii și mii de ani? Și Universul a existat dintotdeauna ori ceva a declanșat formarea lui? Ei bine, Dean Koontz oferă cititorilor șansa de a crea ei înșiși supoziții cu privire la întrebările de mai sus, după ce au lecturat romanul ,,Cu sufletul la gură”. Protagoniștii acestei cărți sunt niște ființe ciudate, frumoase și nemaîntâlnte până acum. Aceste ființe au o formă de câine/om și într-o zi, ele se întâlnesc cu Grady Adams, un fost militar. Grady este fascinat de aceste vietăți și decide să le arate și Camiliei River, un medic veterinar, care e și ea la rândul ei sedusă de creaturile adorabile, creaturi pe care le îndrăgește, dar de care nu știe de unde provin. Camilia începe să facă cercetări despre făpturile întâlnite, însă între timp autoritățile americane află de existența acelor vietăți și oamenii din funcții înalte se decid să ia ființele acelea drăgălașe și nemaiîntâlnite până acum de lângă Grady. Dar în final ce se va întâmpla cu aceste creaturi? Vă las pe voi să aflați, în caz că vă hotărâți să citiți cartea de mai sus...Mie finalul mi s-a părut imprevizibil și frumos în același timp. Nu m-aș fi așteptat la asemenea răsturnări de situație. Și cam sfârșitul a fost singurul lucru care mi-a plăcut.
  Plotul mi s-a părut haotic, în sensul că există o mulțime de personaje aparent fără nicio legătură între ele în primele două sute și ceva de pagini, dar pe măsură ce înaintezi cu cititul îți dai seama că totul se leagă, dar într-un fel neverosimil. Nu știu, cumva unele întâmplări de la final mi s-au părut forțate și cumva nelalocul lor. Și asta m-a exasperat. Adică, după ce că în prima jumătate a cărții am fost derutată din cauza apariților mai multor persoane, apariții noi care parcă nu se mai terminau, mă așteptasem ca la final totul să decurgă de la sine, nu falsificat.
   Un altă chestie care nu mi-a plăcut a fost reacția lui Grady Adams și a Camiliei River când au descoperit pentru prima dată acele creaturi bizare și frumoase. Reacția lor imediată a fost să se apropie de ele, cu intenția să se împrietenească...Pare-mi-se că orice om care ține cu adevărat la propria lui siguranță ar fugi cât mai repede posibil din calea acelor ființe, chiar dacă par prietenoase și pașnice. Știu și eu, acele creaturi nemaiîntâlnite pană acum ar putea avea intenții malefice...Dar nuuuu, cum e posibil așa ceva?
   Și OMG, adjectivele...am impresia că Dean Koontz a abuzat de adjective. Cred că din cauza descrierilor infinite am stat câteva zile să termin cartea asta. Știu că unele descrieri erau cu adevărat superbe, daaar serios, erau prea multe detalii, care, cred eu, puteau lejer să fie omise.

Scor: 2,5 din 5

Iepuraș printre pagini

Azi dimineață am fost până la cutia poștală și ce credeți că am găsit? Un plic cu un semn de carte drăgălaș, simpatic și adorabil primit de la Sayuki în urma participării la clubul de lectură ,,Citește românește”.  Sunt extrem de încântată.>3

 Nu-i așa că Iepurașul arată bine printre cărți?

Social Media Book Tag

Nu știu cum, dar am intrat într-un soi de reading-slump. Cărțile parcă nu mă mai atrag și cred că principala cauză e serialul Teen Wolf. Sunt înnebunită după acest serial, sunt ceva de genul fan TW forever...Și cum ziceam mai devreme, nu mai am chef de nicio lectură. Am încercat să citesc ceva din Cu sufletul la gură de Dean Kontz și în timp ce eram cu acel roman în mână, eram cu mintea în altă parte. Și ca să scap de starea asta de reading-slump, m-am gândit să fac acest tag livresc, primit de la Dubhe, mulțumesc mult.

Twitter: Cea mai scurtă carte dintre preferatele tale.
Darul, primul volum din seria Cele 7 regate de Kristin Cashore. Nu se poate numi o carte scurtă, pentru că are 416 pagini, dar se citește ușor și nici nu simți cum trece timpul lecturând cartea de mai sus. Abia aștept să apară și celelalte volume din seria Cele 7 regate în română. y-)
Facebook: O carte pe care toată lumea te-a presat să o citești.
Jurnalul unui adolescent timid de Stephen Chbosky. Nu toată lumea m-a presat să mă apuc de cartea asta, ci doar vărul meu, care îmi spunea că TPOBAW e superbă și că trebuie să mă apuc de ea...Până la urmă mi-a făcut-o cadou și într-adevăr e drăguță.>3
Tumblr: O carte pe care ai citit-o înainte să fie cool.
Seria Academia Vampirilor de Richelle Mead. Știu că nu e o carte,dar seria AV mi-a răsărit prima dată prin minte când am citit întrebarea asta. Am devorat-o în 2011. Am luat-o de la bibliotecă, neștiind nimic despre ea inițial. Și OMG, cât de mult am iubit cărțile din seria asta *mai puțin primul volum, dar asta nu strică farmecul seriei*. Cred că AV m-a făcut să devin o cititoare veritabilă și presupun că de aici a început cu adevărat dragostea mea pentru lectură. Știu că nu cunoșteam pe nimeni care a terminat AV pe vremea aia, ci abia peste un an cărțile mele preferate cu vampirași au fost distribuite cu Bravo și abia atunci am impresia că ele au devenit mai cunoscute.

Myspace: O carte despre care nu îți amintești dacă ți-a plăcut sau nu.
Maitreyi de Mircea Eliade. Am citit cartea asta anul trecut și a fost okay. M-a dezamăgit un pic întrucât aveam așteptări mai mari de la ea. Adică, la cât de mult era ridicată în slăvi de mulți cititori, eram sigură că o să-mi placă la nebunie. Dar nu fost așa. Mai mult am apreciat Romanul adolescentului miop, carte de același autor care a scris Maitreyi.
Instagram: O carte care a fost atât de frumoasă încât a trebuit să îi faci o fotografie.

Nu neapărat că e frumoasă, dar e plăcut să o ții în mână. Chiar acum mă gândesc la melodia Rihannei, Umbrella, când mă uit la cartea de mai sus:

No clouds in my storms
Let it rain, I hydroplane into fame
Comin' down like the Dow Jones
When the clouds come, we gone

YouTube: O carte care ți-ai dori să devină film.
Narcis și Gură de Aur de Herman Hesse deoarece e o carte magică. Și cu efecte speciale bine alese fără îndoială ar ieși o capodoperă a cinematografiei.
Goodreads: O carte pe care o recomanzi tuturor.
Seria Harry Potter de J.K.Rowling. Mi se pare că HP e pentru toate vârstele, nu numai pentru copii, așa cum se crede din cauza coperților și a multor recomadări. Ar fi trist ca cineva să rateze o lectură așa de magică, intensă și care te învață o grămadă de lucruri pe care nu le găsești în alte cărți doar pentru că există prejudecăți.
 Dacă i-au plăcut cuiva întrebările și vrea să răspundă la ele, e liber să ia acest tag.

Book of books tag

  Am găsit pe blogul lui Dubhe o provocare simpatică. Tot ce trebuie să faci este să realizezi cuvântul ,,book” din cărțile pe care le deții în bibliotecă. Mi-a plăcut felul în care arătau la final romanele lui Dubhe, așa că m-am gândit cum ar fi dacă aș face și eu această provocare...

  Okay, să dau cărților forma pe care o voiam nu a fost deloc ușor, așa cum mă așteptasem eu să fie. Uneori cărticelele se clătinau ușor și în momentele acelea mi-a fost teamă ca nu cumva să cadă, însă din fericire nu s-a întâmplat asta. Sunt surprinsă, întrucât șirul de volume unele peste altele era destul de fragil.:x

   După cum se vede mai jos, am ales să creez un singur ,,o”, pentru că ar fi fost epuizant să mai fac încă unul. Dar dacă vrea cineva să facă acest tag, ei bine, se poate face și cu doi de ,,o”. 

  Una peste alta, a fost plăcut să înfăptuiesc această provocare, chiar dacă mi-a fost un pic teamă să nu pățească ceva cărțile. În final sunt mulțumită de rezultat.:) 

Aberații despre TFIOS

  De când a apărut ecranizarea, vreau neapărat să citesc ,,Sub aceeași stea” de John Green. Nu numai din cauza filmului, pe care l-am vizionat și care mi s-a părut frumos, ci pentru că niște prietene mi-au recomandat această carte. Un alt motiv care m-a determinat să vreau să mă apuc de romanul lui Green este popularitatea lui și faptul că mulți bloggeri care fac recenzii l-au adorat.


  Ieri, cu intenția de a afla mai multe păreri ale cititorilor despre TFIOS am intrat pe Goodreads. Și acolo am găsit o recenzie negativă *dă click aici dacă vrei să o vezi *
  Paradoxal, am fost de acord cu tot ce zicea tipa care a făcut acea recenzie. Știu că afirmația anterioară sună ciudat și e incorect să cred asta din moment ce nu am citit cartea ca să am dreptul să susțin ceva legat de ea, însă lucrurile care au deranjat-o pe acea puștoaică la ,,Sub aceeași stea” existau și în filmul bazat pe acest roman. Deși văzusem acele ,,defecte”, totuși le-am ignorat. Și acum, după am văzut părerea tipei care a ,,atacat” cartea care eram sigură că o să fie printre cele mai bune cărți citite vreodată de către moi, nu mai sunt așa de convinsă că TFIOS poate fi numită o capodoperă a literaturii. Argumentele contra au fost bine gândite, convingătoare și logice, iar faptul că în acea recenzie au existat comparații cu autori pe care i-am cunoscut prin intermediul operelor create de ei și pentru care am o imensă admirație a fost un soi de cireașă de pe tort și într-adevăr am apreciat asta.
  Ceea ce vreau să transmit prin postarea asta aparent fără sens este că din recenzia găsită pe Goodreads am învățat că nu întotdeauna o carte care te face să plângi sau îți răscolește sentimentele este automat o capodoperă, uneori acea carte poate conține niște chestii care sunt stupide și doar de umplutură, chestii pe care niște cititori *precum eu* le neglijează de multe ori. Nu spun că nu e okay să-ți  placă să citești ceva care poate fi numit o carte ,,proastă”, ci spun că trebuie să fii sincer și corect atunci când îți spui părerea despre un roman. Îmi propun ca de acum înainte, la următoarele recenzii pe care le voi face, să am atitudinea despre care vorbeam mai devreme.
  Dar tot îmi doresc să citesc ,,Sub aceeași stea” pentru că lecturarea unei cărți nu se compară cu ceea ce credeai că va fi și în plus, sunt curioasă cum mi se va părea. Cel mai probabil o voi lua de la bibliotecă, nu comandând-o online, așa cum plănuisem inițial.

  Acum am să zbor de la un subiect la altul. Se uită cineva la Teen Wolf? Eu de câteva zile am început acest serial și acum sunt dependentă de el. Caut mereu pe TUMBLR gifuri cu actorii din TW, în special cu Dylan O'Brien.>3 Momentan sunt la începutul celui de-al treilea sezon, despre care am auzit că o să fie un montagne russe de trăiri. Mă gândeam să fac un articol pe blog despre acest serial când o să termin sezonul actual, pentru că merită. Okay, asta a sunat ca reclama aceea de la L'OREAL.

Fără îndurare de Dean Koontz

  Un lucru despre mine: sunt un mare fan al lui Stephen King. De câţiva ani l-am descoperit pe regele genului horror şi de atunci de multe ori când dau pe la bibliotecă iau un roman scris de nenea King. Cărţile lui mă relaxeaza. Ciudat, nu? Ar trebui să mă sperie sau să fiu îngreţoşată de modul lui de a scrie fără a masca realitatea şi fără sfială, dar totuşi iubesc sentimenul când lecturez ceva de autorul menţionat mai sus. El reuşeşte să îmi introducă nişte trăiri stranii, pe care puţini scriitori reuşesc să mi le aducă prin intermediul literelor. Până acum am citit destul de multe cărti de SK, dar îmi propun să mă apuc de toate scrierile lui apărute in română şi când o să le finisez şi pe acelea, poate o să citesc şi ceva în engleză de regele horror-ului, pentru că e aşa de awesome.

  Şi cum treceam eu pe la bibliotecă şi mă plimbam pe la secţiunea de cărţi de groază, mi-a răsărit ideea de a lua ceva scris de un alt autor, altul decât SK. Okaaay. Iau ceva la întâmplare, care se dovedeşte a fi ,,Fără îndurare" de Dean Koontz, roman căruia am să-i fac mai jos recenzia.

Ce se întâmplă?

  Cullen Cubby Greenwich e un scriitor destul de bun. El a scris mai multe romane care au fost apreciate de critici şi de iubitorii de cărţi, deci asta demonstrează că protagonistul are o carieră plăcută, iar pe lângă asta, mai are o soţie perfectă (aşa o vedea el) şi un fiu de şase ani, extrem de inteligent pentru vârsta lui.
  Totul merge bine, până când un important critic literar, Shearman Waxx îi insultă pe Cubby prin recenzia făcută la ultimul său roman apărut, Saltul de la ora unu. Dar scriitorul consideră că i s-a făcut o nedreptate, aşa că decide să îl cunoască mai bine pe critic. Însă Waxx nu e deloc cum îşi imagina el, iar printr-o singură greşeală Cubby devine duşmanul psihopatului care a făcut acea recenzie negativă. Şi prin duşman, mă refer la faptul că Waxx e determinat să-l ucidă spiritual şi fizic pe erou, împreună cu familia lui. Dar cei trei membrii ai familiei Greenwich nu stau degeaba şi pornesc într-o cursă nebună şi contracronometru pentru a afla motivul din spatele urii criticului literar. Dar oare ce vor găsi? Şi cel mai important, vor supravieţui până la final?

Părerea mea
   Deşi cartea asta e încadrată în genul thriller, pe mine nu a reuşit să mă înspăimânte deloc, ci a reuşit să mă facă din ce în ce mai curioasă pe măsură ce dădeam pagina. Stilul de scriere a lui Dean Koontz este simplu, uşor şi captivant. Nici nu simţeam cum trecea timpul pe măsură ce înaintam cu cititul. De exemplu, într-o jumătate de oră cred că mi-am bătut propriul record, terminând puţin peste o sută de pagini. Nu-mi venea să cred.>3
  Am citit pe Goodreads păreri despre ,,Fără îndurare" şi mulţi cititori se plângeau despre plot, cum că ar fi simplu, banal şi parcă incomplet. Da, asta e adevărat, dar aici mi se pare mai important mesajul pe care autorul a vrut să-l transmită şi cred că accentul s-a pus mai mult asupra sentimentelor personajelor, mai ales că romanul e povestit la persoana întâi. Ştiu, poate pe unii îi deranjează că acţiunea e incompletă, dar eu aproape că nu am simţit asta, pentru că felul în care întâmplările sunt narate compensează lipsa complexităţii plotului.
  Per ansamblu mi-a plăcut ce am citit, dar romanul de mai sus ar avea câteva ,,defecte" care pentru mine nu au logică. Nu ştiu cum să spun ce aş vrea fără sa divulg vreun spoiler. Dar o să încerc...Finalul mi-a dat impresia că e forţat, cu toate că mi-a plăcut, în sensul că toate se termină frumos, binele învinge răul, dar am rămas perplexă de faptul că într-o lume realistă, normală, se poate utiliza călătoria în spaţiu. Nu mi se pare credibil, cred că genul cărţii ăsteia ar fi trebui să fie SF, nu thriller.

Scor: 4 din 5