Cu sufletul la gură de Dean Koontz

  V-ați gândit vreodată când au apărut oamenii pe Terra? Și cel mai important, cum au apărut ei și celelalte ființe care aparțin altor clase? Oare primii oameni s-au materializat într-o clipă sau au luat naștere treptat, după mii și mii de ani? Și Universul a existat dintotdeauna ori ceva a declanșat formarea lui? Ei bine, Dean Koontz oferă cititorilor șansa de a crea ei înșiși supoziții cu privire la întrebările de mai sus, după ce au lecturat romanul ,,Cu sufletul la gură”. Protagoniștii acestei cărți sunt niște ființe ciudate, frumoase și nemaîntâlnte până acum. Aceste ființe au o formă de câine/om și într-o zi, ele se întâlnesc cu Grady Adams, un fost militar. Grady este fascinat de aceste vietăți și decide să le arate și Camiliei River, un medic veterinar, care e și ea la rândul ei sedusă de creaturile adorabile, creaturi pe care le îndrăgește, dar de care nu știe de unde provin. Camilia începe să facă cercetări despre făpturile întâlnite, însă între timp autoritățile americane află de existența acelor vietăți și oamenii din funcții înalte se decid să ia ființele acelea drăgălașe și nemaiîntâlnite până acum de lângă Grady. Dar în final ce se va întâmpla cu aceste creaturi? Vă las pe voi să aflați, în caz că vă hotărâți să citiți cartea de mai sus...Mie finalul mi s-a părut imprevizibil și frumos în același timp. Nu m-aș fi așteptat la asemenea răsturnări de situație. Și cam sfârșitul a fost singurul lucru care mi-a plăcut.
  Plotul mi s-a părut haotic, în sensul că există o mulțime de personaje aparent fără nicio legătură între ele în primele două sute și ceva de pagini, dar pe măsură ce înaintezi cu cititul îți dai seama că totul se leagă, dar într-un fel neverosimil. Nu știu, cumva unele întâmplări de la final mi s-au părut forțate și cumva nelalocul lor. Și asta m-a exasperat. Adică, după ce că în prima jumătate a cărții am fost derutată din cauza apariților mai multor persoane, apariții noi care parcă nu se mai terminau, mă așteptasem ca la final totul să decurgă de la sine, nu falsificat.
   Un altă chestie care nu mi-a plăcut a fost reacția lui Grady Adams și a Camiliei River când au descoperit pentru prima dată acele creaturi bizare și frumoase. Reacția lor imediată a fost să se apropie de ele, cu intenția să se împrietenească...Pare-mi-se că orice om care ține cu adevărat la propria lui siguranță ar fugi cât mai repede posibil din calea acelor ființe, chiar dacă par prietenoase și pașnice. Știu și eu, acele creaturi nemaiîntâlnite pană acum ar putea avea intenții malefice...Dar nuuuu, cum e posibil așa ceva?
   Și OMG, adjectivele...am impresia că Dean Koontz a abuzat de adjective. Cred că din cauza descrierilor infinite am stat câteva zile să termin cartea asta. Știu că unele descrieri erau cu adevărat superbe, daaar serios, erau prea multe detalii, care, cred eu, puteau lejer să fie omise.

Scor: 2,5 din 5