Romanul ,,Roșu ca sângele” reprezintă prima mea întâlnire cu literatura nordică. Mereu m-am dorit să citesc ceva de un autor scandinav și în sfârșit mi s-a îndeplinit și dorința asta.
Cred că ceea ce m-a determinat să mă apuc de această carte este faptul că pe copertă scrie ,,un thriller pentru adolescenți”.Și într-adevăr este un thriller pentru adolescenți...
Recenzie
Pe un fundal alb ca zăpada combinat cu roșu, culoarea sângelui, Lumikki, în vârstă de 17 ani, încearcă să descopere misterul din jurul bancnotelor cu valoare imensă găsite într-o camera obscură a liceului în care învață. La început eroina acestei triologii nu e prea interesată să rezolve acest caz, însă pe parcurs descoperă că în spatele acelei sume imense de bani există niște treburi murdare și periculoase, care în loc să o facă pe Lumikki să înceteze să se joace de-a Sherlock Holmes, ei bine, efectul este acela că fata a devenit și mai înverșunată să afle adevărul. Dar în timpul investigației, adolescenta își face mulți dușmani primejdioși, care vor cu orice preț să-i curme viața. De multe ori au existat situații în care m-am temut pentru Lumikki și m-am întrebat dacă până la final va supraviețui, dar mi-am zis că nu e posibil să moară, întrucât fata asta e personajul principal și ar fi ciudat. Am adorat tensiunea din acest roman pentru că nu mulți autori reușesc să creeze asemenea suspans într-un decor de basm, literalmente.
Modul în care e scris romanul ,,Roșu ca sângele” îmi amintește de ,,Hoțul de cărți” de Markus Zusak. Amândouă cărțile conțin fraze scurte, dar care echivalează cu un milion de cuvinte. În plus, în prima carte menționată mai sus există câteva propoziții în finlandeză și engleză, iar în cealaltă sunt unele dialoguri în germană. Mi-a plăcut această asemănare.>3
Singura chestie care m-a dezamăgit la acest volum este numărul mic de pagini, respectiv 227. Nici nu știu cum a trecut timpul, a fost de parcă am citit primul rând și în în secunda următoare terminasem cartea. Tot ce pot să spun este că abia aștept să apară în RO toată triologia, deaoarece din cartea asta au rămas niște întrebări fără răspuns și sunt curioasă ce se va întâmpla mai departe.
Punctaj: 4,5 din 5
3 comentarii:
Ce recenzie frumoasă! Am avut și eu norocul să citesc cartea, dar pe timpul iernii, iar senzația de frig pe care ți-o dă anumite scene, a fost cu mult mai veridică. Mi-a plăcut cel mai mult o secvență, undeva la pagina 50, cea în care Lumikki spune că doar schimbându-ți gesturile obișnuite, poți deveni aproape o altă persoană. Genială chestie. Unele dialoguri mi s-au părut fade, însă per total, am o părere pozitivă despre carte. :D Pup Loreen :*
Furelise-ce drăguuuț! Eu am obiceiul de a citi o carte iarna unde fundalul e văratic și viceversa. E ciudat...Oo... Să ști că și mie mi s-a părut genială învățătura lui Lumikki. E cumva originală chestia asta.
Xoxo!
Sper sa o citesc si eu intr-o zi, o vreau de ceva vreme!
Trimiteți un comentariu