Fără îndurare de Dean Koontz

  Un lucru despre mine: sunt un mare fan al lui Stephen King. De câţiva ani l-am descoperit pe regele genului horror şi de atunci de multe ori când dau pe la bibliotecă iau un roman scris de nenea King. Cărţile lui mă relaxeaza. Ciudat, nu? Ar trebui să mă sperie sau să fiu îngreţoşată de modul lui de a scrie fără a masca realitatea şi fără sfială, dar totuşi iubesc sentimenul când lecturez ceva de autorul menţionat mai sus. El reuşeşte să îmi introducă nişte trăiri stranii, pe care puţini scriitori reuşesc să mi le aducă prin intermediul literelor. Până acum am citit destul de multe cărti de SK, dar îmi propun să mă apuc de toate scrierile lui apărute in română şi când o să le finisez şi pe acelea, poate o să citesc şi ceva în engleză de regele horror-ului, pentru că e aşa de awesome.

  Şi cum treceam eu pe la bibliotecă şi mă plimbam pe la secţiunea de cărţi de groază, mi-a răsărit ideea de a lua ceva scris de un alt autor, altul decât SK. Okaaay. Iau ceva la întâmplare, care se dovedeşte a fi ,,Fără îndurare" de Dean Koontz, roman căruia am să-i fac mai jos recenzia.

Ce se întâmplă?

  Cullen Cubby Greenwich e un scriitor destul de bun. El a scris mai multe romane care au fost apreciate de critici şi de iubitorii de cărţi, deci asta demonstrează că protagonistul are o carieră plăcută, iar pe lângă asta, mai are o soţie perfectă (aşa o vedea el) şi un fiu de şase ani, extrem de inteligent pentru vârsta lui.
  Totul merge bine, până când un important critic literar, Shearman Waxx îi insultă pe Cubby prin recenzia făcută la ultimul său roman apărut, Saltul de la ora unu. Dar scriitorul consideră că i s-a făcut o nedreptate, aşa că decide să îl cunoască mai bine pe critic. Însă Waxx nu e deloc cum îşi imagina el, iar printr-o singură greşeală Cubby devine duşmanul psihopatului care a făcut acea recenzie negativă. Şi prin duşman, mă refer la faptul că Waxx e determinat să-l ucidă spiritual şi fizic pe erou, împreună cu familia lui. Dar cei trei membrii ai familiei Greenwich nu stau degeaba şi pornesc într-o cursă nebună şi contracronometru pentru a afla motivul din spatele urii criticului literar. Dar oare ce vor găsi? Şi cel mai important, vor supravieţui până la final?

Părerea mea
   Deşi cartea asta e încadrată în genul thriller, pe mine nu a reuşit să mă înspăimânte deloc, ci a reuşit să mă facă din ce în ce mai curioasă pe măsură ce dădeam pagina. Stilul de scriere a lui Dean Koontz este simplu, uşor şi captivant. Nici nu simţeam cum trecea timpul pe măsură ce înaintam cu cititul. De exemplu, într-o jumătate de oră cred că mi-am bătut propriul record, terminând puţin peste o sută de pagini. Nu-mi venea să cred.>3
  Am citit pe Goodreads păreri despre ,,Fără îndurare" şi mulţi cititori se plângeau despre plot, cum că ar fi simplu, banal şi parcă incomplet. Da, asta e adevărat, dar aici mi se pare mai important mesajul pe care autorul a vrut să-l transmită şi cred că accentul s-a pus mai mult asupra sentimentelor personajelor, mai ales că romanul e povestit la persoana întâi. Ştiu, poate pe unii îi deranjează că acţiunea e incompletă, dar eu aproape că nu am simţit asta, pentru că felul în care întâmplările sunt narate compensează lipsa complexităţii plotului.
  Per ansamblu mi-a plăcut ce am citit, dar romanul de mai sus ar avea câteva ,,defecte" care pentru mine nu au logică. Nu ştiu cum să spun ce aş vrea fără sa divulg vreun spoiler. Dar o să încerc...Finalul mi-a dat impresia că e forţat, cu toate că mi-a plăcut, în sensul că toate se termină frumos, binele învinge răul, dar am rămas perplexă de faptul că într-o lume realistă, normală, se poate utiliza călătoria în spaţiu. Nu mi se pare credibil, cred că genul cărţii ăsteia ar fi trebui să fie SF, nu thriller.

Scor: 4 din 5