Aberații despre TFIOS

  De când a apărut ecranizarea, vreau neapărat să citesc ,,Sub aceeași stea” de John Green. Nu numai din cauza filmului, pe care l-am vizionat și care mi s-a părut frumos, ci pentru că niște prietene mi-au recomandat această carte. Un alt motiv care m-a determinat să vreau să mă apuc de romanul lui Green este popularitatea lui și faptul că mulți bloggeri care fac recenzii l-au adorat.


  Ieri, cu intenția de a afla mai multe păreri ale cititorilor despre TFIOS am intrat pe Goodreads. Și acolo am găsit o recenzie negativă *dă click aici dacă vrei să o vezi *
  Paradoxal, am fost de acord cu tot ce zicea tipa care a făcut acea recenzie. Știu că afirmația anterioară sună ciudat și e incorect să cred asta din moment ce nu am citit cartea ca să am dreptul să susțin ceva legat de ea, însă lucrurile care au deranjat-o pe acea puștoaică la ,,Sub aceeași stea” existau și în filmul bazat pe acest roman. Deși văzusem acele ,,defecte”, totuși le-am ignorat. Și acum, după am văzut părerea tipei care a ,,atacat” cartea care eram sigură că o să fie printre cele mai bune cărți citite vreodată de către moi, nu mai sunt așa de convinsă că TFIOS poate fi numită o capodoperă a literaturii. Argumentele contra au fost bine gândite, convingătoare și logice, iar faptul că în acea recenzie au existat comparații cu autori pe care i-am cunoscut prin intermediul operelor create de ei și pentru care am o imensă admirație a fost un soi de cireașă de pe tort și într-adevăr am apreciat asta.
  Ceea ce vreau să transmit prin postarea asta aparent fără sens este că din recenzia găsită pe Goodreads am învățat că nu întotdeauna o carte care te face să plângi sau îți răscolește sentimentele este automat o capodoperă, uneori acea carte poate conține niște chestii care sunt stupide și doar de umplutură, chestii pe care niște cititori *precum eu* le neglijează de multe ori. Nu spun că nu e okay să-ți  placă să citești ceva care poate fi numit o carte ,,proastă”, ci spun că trebuie să fii sincer și corect atunci când îți spui părerea despre un roman. Îmi propun ca de acum înainte, la următoarele recenzii pe care le voi face, să am atitudinea despre care vorbeam mai devreme.
  Dar tot îmi doresc să citesc ,,Sub aceeași stea” pentru că lecturarea unei cărți nu se compară cu ceea ce credeai că va fi și în plus, sunt curioasă cum mi se va părea. Cel mai probabil o voi lua de la bibliotecă, nu comandând-o online, așa cum plănuisem inițial.

  Acum am să zbor de la un subiect la altul. Se uită cineva la Teen Wolf? Eu de câteva zile am început acest serial și acum sunt dependentă de el. Caut mereu pe TUMBLR gifuri cu actorii din TW, în special cu Dylan O'Brien.>3 Momentan sunt la începutul celui de-al treilea sezon, despre care am auzit că o să fie un montagne russe de trăiri. Mă gândeam să fac un articol pe blog despre acest serial când o să termin sezonul actual, pentru că merită. Okay, asta a sunat ca reclama aceea de la L'OREAL.

Fără îndurare de Dean Koontz

  Un lucru despre mine: sunt un mare fan al lui Stephen King. De câţiva ani l-am descoperit pe regele genului horror şi de atunci de multe ori când dau pe la bibliotecă iau un roman scris de nenea King. Cărţile lui mă relaxeaza. Ciudat, nu? Ar trebui să mă sperie sau să fiu îngreţoşată de modul lui de a scrie fără a masca realitatea şi fără sfială, dar totuşi iubesc sentimenul când lecturez ceva de autorul menţionat mai sus. El reuşeşte să îmi introducă nişte trăiri stranii, pe care puţini scriitori reuşesc să mi le aducă prin intermediul literelor. Până acum am citit destul de multe cărti de SK, dar îmi propun să mă apuc de toate scrierile lui apărute in română şi când o să le finisez şi pe acelea, poate o să citesc şi ceva în engleză de regele horror-ului, pentru că e aşa de awesome.

  Şi cum treceam eu pe la bibliotecă şi mă plimbam pe la secţiunea de cărţi de groază, mi-a răsărit ideea de a lua ceva scris de un alt autor, altul decât SK. Okaaay. Iau ceva la întâmplare, care se dovedeşte a fi ,,Fără îndurare" de Dean Koontz, roman căruia am să-i fac mai jos recenzia.

Ce se întâmplă?

  Cullen Cubby Greenwich e un scriitor destul de bun. El a scris mai multe romane care au fost apreciate de critici şi de iubitorii de cărţi, deci asta demonstrează că protagonistul are o carieră plăcută, iar pe lângă asta, mai are o soţie perfectă (aşa o vedea el) şi un fiu de şase ani, extrem de inteligent pentru vârsta lui.
  Totul merge bine, până când un important critic literar, Shearman Waxx îi insultă pe Cubby prin recenzia făcută la ultimul său roman apărut, Saltul de la ora unu. Dar scriitorul consideră că i s-a făcut o nedreptate, aşa că decide să îl cunoască mai bine pe critic. Însă Waxx nu e deloc cum îşi imagina el, iar printr-o singură greşeală Cubby devine duşmanul psihopatului care a făcut acea recenzie negativă. Şi prin duşman, mă refer la faptul că Waxx e determinat să-l ucidă spiritual şi fizic pe erou, împreună cu familia lui. Dar cei trei membrii ai familiei Greenwich nu stau degeaba şi pornesc într-o cursă nebună şi contracronometru pentru a afla motivul din spatele urii criticului literar. Dar oare ce vor găsi? Şi cel mai important, vor supravieţui până la final?

Părerea mea
   Deşi cartea asta e încadrată în genul thriller, pe mine nu a reuşit să mă înspăimânte deloc, ci a reuşit să mă facă din ce în ce mai curioasă pe măsură ce dădeam pagina. Stilul de scriere a lui Dean Koontz este simplu, uşor şi captivant. Nici nu simţeam cum trecea timpul pe măsură ce înaintam cu cititul. De exemplu, într-o jumătate de oră cred că mi-am bătut propriul record, terminând puţin peste o sută de pagini. Nu-mi venea să cred.>3
  Am citit pe Goodreads păreri despre ,,Fără îndurare" şi mulţi cititori se plângeau despre plot, cum că ar fi simplu, banal şi parcă incomplet. Da, asta e adevărat, dar aici mi se pare mai important mesajul pe care autorul a vrut să-l transmită şi cred că accentul s-a pus mai mult asupra sentimentelor personajelor, mai ales că romanul e povestit la persoana întâi. Ştiu, poate pe unii îi deranjează că acţiunea e incompletă, dar eu aproape că nu am simţit asta, pentru că felul în care întâmplările sunt narate compensează lipsa complexităţii plotului.
  Per ansamblu mi-a plăcut ce am citit, dar romanul de mai sus ar avea câteva ,,defecte" care pentru mine nu au logică. Nu ştiu cum să spun ce aş vrea fără sa divulg vreun spoiler. Dar o să încerc...Finalul mi-a dat impresia că e forţat, cu toate că mi-a plăcut, în sensul că toate se termină frumos, binele învinge răul, dar am rămas perplexă de faptul că într-o lume realistă, normală, se poate utiliza călătoria în spaţiu. Nu mi se pare credibil, cred că genul cărţii ăsteia ar fi trebui să fie SF, nu thriller.

Scor: 4 din 5

Sub aceeaşi stea [ecranizare]

  Când am văzut prima dată trailerul pe youtube la The fault in our stars eram aşa de entuziasmată, încât dădeam click pe butonul de replay din nou, din nou şi din nou. Şi pentru că reţelele de socializare au fost bombardate cu imagini şi păreri pozitive despre TFIOS era imposibil să nu văd şi eu filmul.

  M-am dus cu o prietenă la cinema şi am aşteptat să fiu captivată. Şi exact aşa a fost. În această peliculă e vorba despre o poveste de dragoste dintre doi adolescenţi, respectiv Hazel Grace Lancaster şi Augustus

Waters. Cei doi s-au întâlnit  într-un grup suport pentru oameni care suferă de diferse forme de cancer...şi de aici începe cu adevărat fericirea pentru Hazel.

 

  Am apreciat actorii, care s-au transpus destul de bine în pielea personajelor. Felul în care fiecare arată cum simte suferinţa e uimitor şi cumva realistic. Cel mai mult mi-a plăcut de Augustus, care, deşi îndură boala pe care o are, reuşeşte să fie optimist, luptător şi glumeţ. Asta m-a surprins, întrucât nu mulţi care au cancer izbutesc să fie ca el. Mi se pare că e un soi de exemplu pentru mine.>3

  Acţiunea a fost lentă, aşa cred. Dar asta nu m-a deranjat, ba dimpotrivă, mi se pare mai okay aşa decât ceva dinamic, precum a fost la ecranizarea primului volum din Academia Vampirilor. În felul acesta înţelegi mai bine personajele, observi mai bine decorul şi altele. Totuşi, cu toate că filmul a fost cam lent, asta nu a împiedicat ca noi, cinefilii, să fim ,,plimbaţi" din Statele Unite până în Amsterdam. Peisajele au fost superbe, mai ales de unde le-am văzut eu, de pe un ecran imens, la cinema.

Asta a fost reacţia mea la final.

  Nu regret că am văzut Sub aceeaşi stea, pentru că a fost un film frumos şi mai ales te învaţă că nu tot timpul viaţa e aşa cum o plănuieşti. Câteodată mai apare şi Moartea, care îţi strică socotelile şi asta e nedrept, dar trebuie să mergi mai departe.

  Un alt motiv pentru care îmi place TFIOS e finalul, care e perfect, cu toate că e trist. Eu însămi nu m-aş fi gândit la aşa ceva.

Pe muchie de cuţit de Colin Forbes

 Ce se întâmplă?

   Cu deviza ,,Norocul joacă un rol important în soluţionarea unei crime", Tweed, ,,directorul adjunct al Serviciului Secret de Informaţii (SIS)", împreună cu Paula Grey, asistenta sa de încredere şi cu alţi oameni pricepuţi şi în care te poţi bizui oricând, pornesc în căutarea asasinului care a înfăptuit nişte crime monstruase, oribile şi de neimaginat. Dar aici detectivii au de-a face cu o minte diabolic de inteligentă, care le îngreunează cercetarea cu fiecare omor realizat. Crimele în serie par fără logică, întrucât fiinţele cărora le-a fost curmată viaţa nu au nicio legătură una cu alta şi cel mai important, ucigaşul căutat omoară oameni pe două continente, respectiv Europa şi America. Dar oare există o legătură între Statele Unite şi Europa? Vă las pe voi să descoperiţi....

Coperta de mai sus
am găsit-o pe Goodreads şi mi se pare
mult mai sugestivă decât cea din
România.

Happy Bookaholic-leapșă

Ieri am primit leapșă de la Oana. Mulțumesc mult!

1. Ce iubeşti cel mai mult atunci când cumperi cărţi noi?
  Mă entuziasmează ideea că în curând voi avea o priveliște și mai frumoasă atunci când mă uit la biblioteca mea. Când vine cineva în vizită îmi place să-l impresionez pe acel individ cu varietatea de cărți pe care o dețin. Sau momentul acela când scriu pe prima pagină numele meu și data în care am primit/am achiziționat respectivul roman.
2. Cât de des îţi cumperi cărţi noi?
  De obicei nu prea îmi cumpăr cărți, ci le iau de la bibliotecă. De multe ori îmi cheltui banii pe haine sau pe cosmetice și nu îmi ajung aproape niciodată verzișorii să mai iau tot ce vreau. Dar dacă e o carte pe care mi-o doresc mult, mult și nu o găsesc da bibliotecă, atunci fie o iau de la diferite târguri, precum Gaudeamus, fie o cumpăr pur și simplu de la o librărie. Atunci când mi se pune pata să dețin un roman, nimic nu mă poate opri. De exemplu, în 2011 am văzut pe un site recenzia cărții Hoțul de cărți de Markus Zusak și de atunci a devenit un soi de must have. De fiecare dată când treceam pe langă niște rafturi cu romane de vânzare mă uitam dacă au ceea ce căutam, însă aproape tot timpul ce voiam eu nu mai aveau pe stoc sau era la un preț imens. Tocmai în martie anul acesta am reușit să posed cartea râvnită de mine timp de 3 ani. Și culmea, am găsit-o la un preț surprinzător de convenabil.
3. Librării sau magazine online?
  Pentru că nu am comandat niciodată de pe net chestii livrești, o să aleg librăriile. Îmi place să am acel sentiment când răsfoiesc o carte și să o țin în mâini. Acolo, în librării, dacă se întâmplă ca un volum să aibă o pată sau să fie îndoită, există posibilitatea să iau alt exemplar, însă nu știu dacă se poate proceda astfel și în cazul magazinelor online. Daaaar nu exclud posibilitatea ca în viitor să comand de pe net. Cred că de multe ori e mai ieftin așa.
4. Ai o librărie preferată? 
  Presupun că Diverta. Acolo unele cărți au prețul exact ca la tângurile de carte și mereu găsesc oferte atractive, uimitoare și benefice pentru portofelul meu. Plus că în mijlocul acelui sediu se află două fotolii vis a vis și poți citi liniștit, nimeni nu te întrerupe.:) Totuși, când o să fac o vizită la Cărturești, am o presimțire că o să mi se schimbe părerea-nu fost acolo deloc, din păcate :(

5. Faci precomenzi?
 Nu , însă ceva din mine m-a tentat să fac o precomandă la cartea Grace de Monaco...dar mi-am spus că trebuie mai întâi să aflu păreri ale altor cititori despre cartea asta înainte să o iau. 
6. Ai o limită lunară când vine vorba de cumpărat cărţi?
  Așa cum am spus mai sus, eu nu prea îmi achiziționez cărți, însă atunci când văd o ofertă, nu o pot refuza. Adică, dacă nu profit în acel moment, atunci când? Sau dacă vreau neapărat să citesc ceva, nu mai țin cont de barierele materiale. Nu pot spune că graficul cumpărarii mele lunare de cărți e constant. Într-o lună pot să nu iau nimic, iar în alta vreo cinci sau șase cărți. Deci cu siguranță nu e vorba e o limită.

7. Ai interdicţii la cumpărat cărţi?
 Din nefericire, da. Dacă ar fi după mine, aș lua acasă toate cărțile pe care le doresc. Dar apare o problemă. Părinții mei sunt de părere că am prea multe volume în bibliotecă și îmi spun să nu mai iau așa de multe cărți. Dar e greu...Poate când o să fiu singură, în propriul apartament situația o să se schimbe.
8. Cât de lung este wishlist-ul tău?
  Wishlist-ul meu e infinit. Mereu văd pe diferite bloguri livrești recenzii superbe care adaugă și adaugă din ce în ce mai mult la interminabila mea listă de dorințe legate de viitoarele cărți pe care le voi iubi.
9. 3 cărţi din wishlist pe care vrei să le cumperi în momentul ăsta.
  Ufff, e dificil să aleg numai 3...o să spun primele titluri care-mi trec prin minte: Sub aceeași stea de John Green, Lolita de Vladimir Navokov și Zi după zi de David Levithan.

10. Cine doreşti să mai facă acest tag?
Cui i-a plăcut acestă leapșă și dorește să o facă, în special lui Cori și lui Sayuki.

Miros de cărţi noi

 Nu-mi vine să cred că am ajuns să deţin în bibliotecă seria Harry Potter. Nu mă aşteptasem să găsesc într-un hipermarket un volum cartonat HP care să coste zece lei. ZECE lei....Sunt mândră de afacerea pe care am făcut-o.:) şi sunt nerăbdătoare să recitesc secvenţele mele preferate...

Impecabil+Perfect de Sara Shepard

  Volumul 2 din seria ,,Micuţele mincinoase" l-am terminat săptămâna trecută, şi cum nu prea am avut timp de blog, am să-i fac recenzia acum, împreună cu volumul trei, pe care l-am terminat ieri, după interminabile lălăieli.

Impecabil
  Acestă carte mi se pare un soi de graniţă dintre primul şi cel de-al treilea volum. În prima carte a seriei este prezentată fiecare adolescentă din fostul grup de prietene, destrămat din cauza misterioasei dispariţii a lui Alison Dilaurentis. Deşi Aria, Hanna, Spencer şi Emily sunt hărţuite de A, ele nu prea comunică unele cu altele şi nici nu arată că ar vrea să se apropie din nou, aşa cum erau pe vremea când erau prietene. Lucrul ăsta m-a deranjat, pentru că numai împreună ar putea lupta împotriva persoanei misterioase care le şantajează. Însă în Impecabil fetele încep treptat, treptat să aibă legătură una cu alta, cu toate că tot nu erau veritabile amice. Dar tot e un început...
  Apar noi personaje, precum Toby şi Jenna, care împărţeau nişte secrete cu Ali. Uneori nu-mi dădeam seama dacă Toby era periculos sau doar un psihopat neînţeles. Mă surprindeam gândindu-mă că era posibil ca el să fi fost A, dar totuşi se comporta ca un gentelman, deci nu mai eram sigură de nimic la un moment dat.
  Întâmplările devin din ce în ce mai încâlcite, până ce simţi că nu mai există scăpare. A se bagă peste tot, reuşind de multe ori să transforme nişte momente perfecte în unele penibile. Îmi venea să zgâlţâi cartea să-mi spună mai repede cine e persona din spatele mesajelor anonime...
  M-a nemulţumit comportamentul tatălui Hanei, care mereu îşi păreseşte familia fără niciun cuvânt după ce fiica lui intră în situaţii jalnice, dar şi mama Hannei, care e câteodată indiferentă şi are o relaţie cu un ofiţer de poliţie...după ce Hanna a fost dusă la secţie pentru un anumit furt.

Scor: 3,5 din 5

,,Ochi pentru ochi, şi toată lumea începe să orbească" GANDHI 

Perfect
  Volumul trei este net superioar primelor două. A devine muuuult mai primejdios, pericolele sunt din ce în ce mai iminente şi nimic nu mai este ceea ce pare. Personalitatea fiecărei micuţe mincinoase este clădită verosimil, în special a lui Spencer. Am aflat motivul pentru care Melissa şi sora ei mai mică sunt tot timpul în conflict una cu cealaltă. Pricina certurilor celor două surori e posibil să fi avut legătură cu dispariţia lui Alison, aşa cred eu...
  Ultima jumătate a cărţii întoarce dinamismul acţiunii la 180 de grade. Totul se petrece surprinzător de repede. Nici nu-mi revenisem din şoc, căci autoarea aruncă altă ,,bombă" din nou, din nou şi din nou. Şi mi-a plăcut asta.
  Finalul e neaşteptat, uimitor şi inedit. Abia aştept să pun mânuţele pe următorul volum să aflu ce se mai întâmplă.

Scor: 4,5 din 5

The amazing spider-man 2

   Când am aflat că a apărut la cinema The amazing spider-man 2 am fost extrem de încântată...nu mă aşteptasem să existe şi a doua parte şi când am descoperit că vor fi în total patru filme nu mi-a venit să cred. Parcă venise mai devreme Crăciunul....
   Îmi amintesc că mi s-a părut frumos filmul The amazing spider-man, atunci când l-am văzut anul trecut. Efectele au fost superbe, totul a fost bine regizat, iar Peter Parker*Spider-man* şi Gween Stancy erau un cuplu drăgălaş. Prin urmare, eram nerăbdătoare să mă întâlnesc din nou cu Peter şi să aflu cum va evolua relaţia lui cu prietena sa, dar şi să văd cu ce creaturi înfiorătoare se va lupta.

  În partea a doua se dezvăluie mai multe informaţii despre părinţii eroului. Lucrul ăsta mi-a plăcut, pentru că în primul film ceea ce ştiam despre ei era în ceaţă şi voiam să cunosc motivele pentru care ei au făcut anumite fapte. Şi m-am lămurit acum...:)
  Decorul a fost magnific, mai ales în acele laboratoare unde se petrece majoritatea acţiunii. Laptopurile şi gadgeturile erau ultramoderne, şi în timp ce mă uitam la ele îmi doream să fi fost acolo, să le ating, să le folosesc. Cred că acele camere cu aparate recente m-au determinat să ador şi mai mult filmul.
  Electro nu m-a înspăimântat deloc, deşi ar fi trebuit. Nu ştiu exact de ce nu am avut sentimente de groază pentru el...În schimb i-am apreciat costumul, la un moment dat întrebându-mă cum au reuşit designerii să i-l creeze. Presupun că e pe computer un program...
  Harry Osborn, un prieten de-al lui Peter m-a înfuriat întrucât a făcut săvârşit nişte fapte pe care nu vreau să le menţionez aici din cauza spoilerelor, dar în mod bizar, am înţeles din ce cauză a făcut acele chestii. Într-un fel mi-a fost milă de Harry. :>3
   Scenele romantice dintre Spider-man şi Gween au fost adorabile şi au fost perfect încadrate între momentele de tensiune cauzate de conflictele dintre personajul principal şi entităţile malefice. Acele momente erau ca o gură de aer proaspăt şi au fost aşa de emoţionante şi de heartbreaking..Acele scene au reuşit să scoată la suprafaţă partea melancolică şi visătoare din mine....

  Totuşi, finalul m-a nemulţumit. Nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva în veci. Înainte să mă apuc de The amazing spider-man 2 evitasem să caut păreri pe net despre acest film din cauza spoilerelor. Şi m-a surprins încheierea. Eram ceva de genul -ceeeeeee????aşa ceva siiiiiiiiiiiigur nu e real-. Oare la ce s-au gândit scenaristul, regizorul ş.a ?

Acum sunt ceva de genul:
The Amazing Spider-Man 2
Really loved it
…but the ending :(

Micuţele mincinoase #1 de Sara Shepard

  După ce am ajuns la zi cu serialul Pretty little liars (am terminat sezonul 4), mi-am propus să mă apuc de cărţile care au stat la baza ecranizării. Ştiam că există în română patru volume apărute, însă nu m-au atras. Şi nu ştiu de ce...coperţile sunt superbe şi îmi place felul în care e scris ,,Micuţele mincinoase" pe cotor şi pe a doua pagină. Astă dă romanelor un aer misterios şi elegant....

 Ce se întâmplă
   Cinci prietene sunt legate datorită secretelor pe care le împărtăşesc. Dar brusc, într-o vară Alison, cea mai răutăciosă, tupeistă, dar în acelaşi timp îndrăgită tipă din acest grup de fete dispare...iar peste trei ani, Hanna, Spencer, Aria şi Emily încep să primescă mesaje anonime de la un anumit / o anumită ,,A"...mesaje care conţineau chestii pe care numai Alison ar fi putut să le ştie.
 
 Părerea mea
   Pentru că am văzut mai întâi serialul şi fiind familiarizată cu el, am fost surprinsă de faptul că Spencer şi sora ei, Melissa sunt blonde, Hanna e şatenă, iar Emily are părul de un blond roşcat. Mi s-a părut ciudat la început, dar pe parcurs m-am obişnuit....cel puţin Aria şi Ali arată la fel ca în ecranizare.
   În primul volum se evidenţiază evoluţia fiecărei adolescente din fosta gaşcă de mincinoase (din vara dintre clasele a şaptea şi a opta până la începutul clasei a unsprezecea). Fetele au devenit de nerecunoscut şi s-au schimbat enorm...poate că şi din cauză că au început treptat să se distanţieze, până când au ajuns să nu mai aibă deloc legătură una cu celelalte de când amica lor a dispărut.
   Mi-a plăcut faptul că acţiunea e nouăzeci la sută la fel ca în ecranizare, fiindcă de obicei serialele sunt diferite faţă de cărţi, dar în cazul de faţă lucrurile sunt altfel. Asta m-a uimit într-un mod plăcut. :>3 (bine, doar cu primul sezon seamănă, nu ştiu dacă şi cu celelalte).
    Am apreciat atmosfera aceea de graniţă dintre vis şi realitate. La un moment dat nu mai ştiam dacă anumite momente au fost reale sau nu. Şi asta m-a făcut să vreau să aflu mai mult, mai mult şi mai mult. :)
  
  Dar au fost unele chestii care mi-au displăcut: toţi tipii din liceu erau perfecţi, parcă scoşi din revistele de modă şi fără defecte. Asta mi s-a părut exagerat, pentru că în realitate nu cred că există asemenea specimene.
   Altceva ce nu îmi place: comportamentul Ariei cu profesorul/iubitul ei, Ezra...Înţeleg că nutreşte pentru el sentimente puternice şi că vrea să fie cu acesta, însă nu înţeleg cum de e în stare să acţioneze atât de prosteşte pentru a-i atrage atenţia şi mai ales să accepte să vină la el în apartament singură într-o oră târzie şi pe deasupra să mai şi rămână la el. 

Scor: 3 din 5
 

Citat: ,,Trei persoane pot păstra un secret doar dacă două dintre ele au murit." Benjamin Franklin