Fiind o mare iubitoare a genului fantasty, când am văzut seria Cronicile ucigașilor de regi prin librării am fost extrem de entuziasmată, întrucât știam că îmi va plăcea, mai ales că citisem înainte mai multe recenzii pozitive despre aceste volume.
Așadar, făcând o vizită pe la bibliotecă și observând pe un raft prima carte a acestei triologii, nu am ezitat să o iau și uite-așa a început aventura mea în lumea magică creată de Patrick Rothfuss. Și credeți-mă, a fost exact ce m-am așteptat să găsesc, ba chiar mai mult....
Ce se întâmplă?
Kvothe, eroul acestui roman, este o legendă în lumea sa. Posedând multe calități pe care ceilalți își doreau să le fi avut, personajul principal trece prin multe peripeții, din cauza unui eveniment tragic din copilăria sa. A aflat cum e să trăiești de unul singur de la o vârstă fragedă, cum să se îngrijească și să supraviețuiască printre niște oameni răi, cum să câștige bani neavând pe cineva alături de el etc, etc...
În prezent, Kvothe e deja matur și fiincă s-au inventat multe legende despre el și alte motive pe care nu le spun aici, acesta decide să-i transmită povestea veții lui unui cronicar , timp de trei zile (prima zi fiind doar primul volum din serie). ,,Numele vândului" este un bildungsroman, în care eroul narează felul în care a ajuns să fie un viteaz, la început fiind doar un copil naiv și inteligent.
Părerea mea
Deși cartea are aproape 800 de pagini, nu am avut impresia că vreun rând a fost pus doar pentru umple paginile, ci fiecare întâmplare m-a captivat. Au fost momente triste (majoritatea), dar au fost și unele vesele care m-au emoționat. Uneori am uitat că citesc o carte, trăiam efectiv senzațiile lui Kvothe. :)
Atmosfera a fost una veche, m-am simțit ca și cum aș fi călătorit cu sute de ani în urmă. Îmi amintește de poveștile lui Sadoveanu, atunci când oamenii de întâlneau la han și discutau, iar în jur mirosea a toamnă...Mi-a plăcut mult asta...
Personajele sunt numeroase și superbe, fiecare în felul său. De exemplu, la un moment dat personajul principal de duce la universitate și acolo are un magistru, adică un profesor, pe nume Lorren, care îmi amintea de Severus Snape, din Harry Potter, întrucât amândoi au o personalitate asemănătoare. Sau Denna, prietena protagonistului, care este o fire unică și care m-a fascinat, mai ales comportamentul său. >3
Recomand această serie tututor pasionaților de cărți fantasty și celor care vor ca pentru câteva ore, să uite de problemele lor cotidiene și să se adâncească în legendele și lumea ireală a lui Kvothe. E o experiență de neuitat...
"...am învățat că iubăreții cei mai mari au văzul mai bun decât cei mai mari cărturari."
"Era o zi de toamnă din acelea cu totul minunate, care se găsesc atât de des în povești și atât de rar în lumea adevărată."
" -Chiar și o întrebare stânjenitoare?-De multe ori, numai astea merită să fie întrebate."
"Cele mai reușite le-am avut atunci când nu m-am gândit, ci am făcut pur și simplu ce simțeam că e mai bine. Chiar dacă nu aveam nicio socoteală pentru ce făcusem."
"Când suntem copii, arareori ne gândim la viitor....Ziua în care începem să ne facem griji în legătură cu viitorul este ziua în care ne luăm rămas-bun de la copilărie."
"Ceea ce pricepem putem să încercăm să și stăpânim."
"Jumătate din meseria de artist e să știi încotro se îndreaptă credințele oamenilor care vin să te vadă jucând."
"Un poet e un muzician care nu poate să cânte. Cuvintele trebuie să găsească mintea cuiva înainte să-i atingă inima, iar mințile unora sunt ținte înfiorător de mici. Muzica de atinge inimile nemijlocit, oricât de mică sau încăpățânată ar fi mintea celui care ascultă."
"Un om isteț și nechibzuit e unul dintre cele mai periculoase lucruri posibile."
"Amândoi aveau ochii închiși. Păreau să fie mulțumiți cu desăvârșire. Dacă găsiți pe cineva care să fie așa cu voi, cineva pe care să țineți în brațe și să vă închideți ochii împreună fără să vă mai pese de lumea din jur, atunci sunteți norocoși. Chiar dacă durează doar o clipă sau o zi. Chiar și după atâția ani, legănându-se blând în ritmul muzicii, e cum îmi închipui eu dragostea."
"Uneori, realitatea înseamnă numai durere, iar pentru a scăpa de durere mintea trebuie să lase realitatea în urmă."
"Oasele se vindecă, dar regretele nu te părăsesc niciodată."
"De multe ori, teama vine din necunoaștere. Imediat ce am înțeles care era problema, a devenit doar o problemă, nimic de care să mă tem."
"...Oriunde te-ai afla, oamenii sunt la fel."
"În afară de asta, furia îți poate ține de cald noaptea și mândria rănită poate să împingă un om spre fapte mărețe."
"Oricum ți-ai petrece viața, mintea are să te apere mai bine decât o sabie. Așa că ține-o ascuțită!"
"Oamenii chibzuiți se tem de trei lucruri: de marea cuprinsă de furtună, de o noapte fără lună și de mânia unui om blând."
"De aceea suntem atât de atrași de povești. Ele ne dau claritatea și simplitatea care lipsește din viețile noastre."
"Reputația e ca un fel de armură sau ca o armă pe ca o poți mânui la nevoie."
"Sunt două modalități sigure prin care îți pierzi un prieten. Unul e să-i ceri împrumult, celălalt, să-i dai."
"Muzica e o amantă mândră, năbădăioasă. Dacă îi acorzi timpul și atenția pe care o merită, e a ta. Dacă îi greșești, va veni o zi când o vei chema și nu îți va răspunde."
"Dacă-ți place o fată, trebuie s-o știe și ea."
" Berea încețoșează memoria, tăria o pune pe foc, dar vinul e cel mai potrivit pentru chinurile unei inimi îndurerate..."
"Prinzi mai multe muște cu miere."
"Nu așa merge lumea? Vrem lucruri dulci, dar avem nevoie de cele neplăcute."
"Dar cum se întâmplă, să cauți nu înseamnă să și găsești."
"În timp, devenim cu toții ceea ce pretindem că suntem."
"E ca și cum toată lumea și-ar povesti povestea vieții în capul lor. Întotdeauna. Tot timpul. Povestea aceea te face ceea ce ești. Ne clădim din mrejele acelei povești."
"Să nu mă confunzi cu masca mea. Vezi lumina care lucește la suprafață și uiți de frigul și întunericul de dedesubt. "Punctajul meu: 5 din 5
