Pentru început vreau să spun că nu mă aşteptasem să citesc prea curând ,,Mândrie şi prejudecată", întrucât aveam alte cărţi pe lista de dorinţe livreşti, dar cum ochisem acest roman în biblioteca unui prieten,curiozitatea nu m-a putut opri de a-l lua şi uite aşa am ajuns să mă bucur de renumita carte a lui Jane Austen. Da, contrar presupunerilor mele, chiar mi-a plăcut ce am lecturat. Crezusem că o să dau peste nişte rânduri pline de chestii siropoase specifice lui Nicholas Sparks, întrucât pe copertă se sugerează o poveste de dragoste, dar nici vorbă de aşa ceva. Stilul de scriere al autoarei aceastei cărţi este simplu, frumos şi nu pare să se diferenţieze aşa mult de scrierile mai contemporane. Şi în plus, accentul nu cade pe momentele de iubire dintre protagonişti, ci pe acţiune şi pe sentimentelele lor :)
Am apreciat că din ,,Mândrie şi prejudecată" am putut învăta unele lucruri:
- nu întotdeanuna un om e ceea ce pare;
- iubirea poate schimba radical pe cineva;
- în viaţă, e important să fii precaut şi să-ţi foloseşti mintea.
Dialogurile dintre personaje au fost un deliciu pentru mine, nu credeam că o carte scrisă cu aproximativ 200 de ani în urmă poate avea nişte replici superbe, care m-au emoţionat sau chiar m-au amuzat copios...
Deşi nu am o vastă experienţă în calitate de cititor, pot spune că ,,Mândrie şi prejudecată" ar merita un punctaj destul de mare, dacă nu maxim, într-o evaluare imaginară şi nu ştiu cum, dar am căpătat o nouă dorinţă: să mă apuc şi de celelalte volume ale lui Jane Austen...
